10 Aprilie 2023
#comunicare #limbaj #detoxifiere #bălit
Aici Regele Pârțolomeu, vă salut poporul meu!
Cu toate că nu mă așteptam să am progrese majore atât de rapid, cred că devin din ce în ce mai bun la aceste antrenamente. Desigur, este abia a doua zi și nu mă pot pronunța atât de repede. Totuși, în loc să am o febră musculară imensă așa cum m-aș fi așteptat inițial, am rezistat cu brio unui circuit complet și complex pus la cale de către cei doi Inamici. Perfect! Să le faceți din ce în ce mai grele, căci eu vreau să devin campionul suprem al saltelei de sport! Apreciez toată implicarea și ingeniozitatea de care dau dovadă cei doi în structurarea traseului meu, care se conturează mai ceva ca la Survivor. Iar la final de tot simt cu adevărat încântarea acestora și ajung să mă bucur și eu împreună cu ei.
De data aceasta, nivelurile de dopamină și serotonină eliberate în corp în urma gimnasticii intense mi-au oferit un chef puternic de socializare. Efectiv eram în stare să vorbesc mai mult decât Florin Piersic, însă nu cu același efect de tranchilizare al gândurilor și simțurilor. Desigur, Secundul mi s-a alăturat acestei sesiuni deschise de comunicare. Am început amândoi a vorbi prin sunete caracterizate de frecvențe și tonuri din ce în ce mai înalte, în timp ce volumul modula între minimul și maximul amplitudinii aprobate în incinta bazei Militare. Până la urmă, avem niște reguli rudimentare de respectat. Aveam momente când aproape că urlam unul la celălalt, dar pe alocuri mi se părea că mi-ar înțelege graiul. A fost prima oară când l-am auzit pe acesta încercând să îmi comunice pe limbajul meu și drept să spun, pe alocuri chiar nimerea o bună parte din cuvinte. Și dacă vă gândiți, este puțin ironic cum de fapt eu încerc să le învăț graiul pământesc, dar niciodată nu m-am gândit și la scenariul opus. Ar putea chiar ei să îmi deslușească sunetele eliberate, și să încerce să comunice pe înțelesul meu.
În altă ordine de idei, țin să vă spun că într-una dintre nopțile trecute, nu am mai avut somn, dar nici chef de năzbâtii. Iar cum Adulții mei obosiți dormeau purtați adânc pe corabia impunătoare a somnului, am simțit nevoia să am parte de timpul meu de relaxare. Drept urmare am început să mă adâncesc tot mai mult în lumea galactinetului. Printre multele informații peste care am dat și am reușit în cele din urmă să mă pun și eu la curent cu ce mai este de actualitate, am găsit o rețetă interesantă de detoxifiere corporală. În zilele ce au urmat, am respectat-o pe aceasta după modelul ORL, și anume orbește și după ureche, iar abia în prezent am realizat că s-a dovedit a fi rău de tot pentru organismul meu încă sensibil și nepregătit. Astăzi, când se pare că au început a-și face prezența efectele acestei cure, am reușit să eliberez din mine tot ce este mai negativ. Se poate vedea clar rezultatul, însă din păcate vine la pachet și cu o puternică incontinență dorsală. Nu am cum să previn când mă va lovi următorul val purpuriu, și pe deasupra controlul trenului este pierdut în totalitate. Pot spune că de data aceasta nu m-am mai pătat nici pe mine, dar nici pe altcineva, însă am reușit să îmi pătez orgoliul propriu.
Colac peste pupăză, observ că nu reușesc să îmi mai stăpânesc bine nici saliva care se adună periodic în incinta cavității bucale. Am momente când bălesc destul de precipitat, iar apoi încercând să mă scuz pentru ceea ce fac, produc mici balonașe care inevitabil mă duc în direcția bolborositului. Sper că nu este și acest lucru o urmare neașteptată a acelei netrebnice cure, pentru ca nu este deloc plăcut să nu îmi pot controla pe alocuri musculatura buzelor. Dar parcă totuși reușesc să corelez aceste eveniment cu momentele de relaxare profundă.
Și dacă toată prima parte a zilei am fost chiar foarte bine dispus și m-am prezentat în fața Inamicilor mei cu o stare puternică de socializare, am început ușor-ușor a mă indispune până înspre seară. Mai ales prin prisma evenimentelor digestive care au avut loc recent. Astfel, încă dinainte și chiar și în timpul purificării mi s-a inițiat una dintre cele mai proaste stări din perioada recentă. Pur și simplu nu m-am simțit în largul meu. Cu toate că am început printr-o serie de ifose, plânsete și încruntări tipice, pot spune că nu le-am menținut constant, însă le-am menținut nivelul sus. Atât de multă irascibilitate și încruntare am putut exercita, încât până și în momentul în care am adormit, mi se puteau zări rămășițe ale acestor sentimente pe chipul meu angelic.
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
