Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 138

6 Iunie 2023
#maldive #căldură #mângâiere #burete #amprente #psihologice

          Terapia e o artă, iar persoana ce o poartă, te citește ca pe-o hartă!

          Cred că îmi sunteți în asentiment în legătură cu faptul că încercarea mea inițială de ieri a ajuns să fie una eșuată, căci în cele din urmă a reușit să iasă pe alocuri la suprafață filozoful din mine. Sunt momente când îmi plasez poponețul pe salteluță, iau tastatura în brațe și încep să îmi curgă efectiv degețelele pe aceasta precum cele ale unui pianist digital. Clipele se scurg repede, creierul comunică, iar textul apare ca prin magie și uitați că în acest fel am reușit să depășesc și ieri baremul de o mie de cuvinte sau cel de șase mii de litere. Se pare că în cele din urmă îmi este menit să urmez o viață duală și cred că se poate observa foarte clar cât de bine ajung să se combine meseria de spion cu cea de artist.

          Se pare că de astăzi totul a revenit la normal, iar starea de energie care se așterne în casă este caracterizată de un nivel jos, față de cel cu care ajunsesem să ne obișnuim zilele trecute, încă de la primele ore ale dimineții. Norocul meu este că suntem în cea de-a doua zi a ciclului săptămânal și pot spune ca am parte de o portiță de salvare. Suntem desigur vizitați de Mamaie 3, care ne mai luminează incinta Unității Militare prin natura stării ei sufletești, a glumelor și a stării generale de bine-voință. În rest, nici măcar atmosfera de afară nu pot spune că vrea să se afle de partea noastră. Cu toate că îmi doream de o vreme bună încoace o perioadă însorită și călduroasă, așa cum am auzit că poate oferi această planetă, se pare că în cele din urmă am încurcat de fapt regiunile. Eu am aterizat în mijlocul unei jungle urbane de beton, pe când toate mențiunile enciclopedice și clipurile de prezentare depictau cu totul altceva. Plaje pline de rocă vulcanică sfărâmată foarte fin, ape limpede de o culoare cum rar se mai regăsește în natură, iar Sorul, hmm, Sorul am impresia că se află până și el în vacanță prin aceste zone. Din moment ce băuturile sunt incluse în preț, astrul nostru auriu profită din plin, iar scoarța sa externă este ușor umezită și arde mai greu pielea noastră. Hai să fim sinceri! În cele din urmă, chiar ai mai multe fețe, drag amic! De ce nu vrei să îmi respecți și mie minunatele mele cute adipoase, care atrag căldura razelor tale precum atrage o floare frumoasă albinele pe timpul verii. E natural ca un corp să transpire, însă nu e natural să transpire așa. Până și aerul care îți oferă iluzia răcoririi, e plin de poluarea acestei metropole gigante producătoare de suflete palide mâncătoare de șaorma cu de toate.

          Măcar am avut un mic moment de respiro în tot acest proces de luptă cu căldura. Ni s-a alăturat micul meu gigant de frate blănos, printr-o procedură specifică de-a sa. De menționat este faptul că până și el a fost proaspăt purificat în zilele care au trecut, pe când încă ni se aflau alături Veteranii. Tocmai de aceea, nu este neparat cea mai bună ocazie, însă am vrut să profit de clipă și să simt cum este la atingere, măcar temporar, o parte din învelișul său păros. Mai ales din moment ce știu că el adoră astfel de acțiuni și aproape că își dă ochii peste cap, când cineva îi gâdilă cele mai erogene locuri ale sale. Dar nu o să vă mint. A ajuns să mă cucerească chiar și pe mine textura blănii sale, care îți încântă simțurile palmei. Și cu toate că suprafața celei din urmă este o zonă greu de gâdilat, priviți cum imposibilul este ușor realizabil prin natura acestor perișori minusculi ai săi. Țin să vă zic că pornisem în această aventură de explorare cabalină puțin încruntat, iar până la final ajunsesem să fim atât eu, cât și animalul nostru de companie tot un zâmbet de la un colțișor al guriței până la celălalt. Terapie prin mângâiere!

          Am ajuns să o simt pe Doamna General destul de slăbită în clipa de față. Se pare că toate aceste zile în care am fost plasat în grija Veteranei i-au înmuiat sentimentele și reflexele, precum unui burețel folosit mult prea mult. Dar până și acesta mai are momentele sale de pauză, până ca în cele din urmă să iasă permanent din îndeletnicirile sale zilnice pentru totdeauna. Doar cunoașteți povestea tristă a fostului nostru prieten spongifer care ne făcea purificările mai vesele. Însă omenirea este caracterizată de multe însușiri, care reușesc să îi constituie natura puternică pe care am ajuns să o cunosc mult prea bine, iar două dintre cele mai importante sunt adaptarea și vindecarea. Drept urmare, am siguranță și încredere în faptul că Inamica mea se va regenera și mai mult de atât, la cum am ajuns să o cunosc în perioada scurtă, dar compactă petrecută alături de ea, va continua să își evolueze constant forța fizică și spirituală.

          Cred că am ajuns într-un punct în care pot spune că le-am evaluat destul de bine modelele psihice ale Inamicilor și cu toate că acestea se mai pot schimba pe alocuri, sunt destul de sigur că amprenta bazei psihologice o voi păstra neschimbată. Cu toate că Adulta este pe alocuri mai vulcanică și își arată nemulțumirile și slăbiciunile sale de îndată, aceste lucruri îi oferă o eliberare și o putere mai mare. Prin simplu fapt al exprimării directe al sentimentelor, ea renaște din ce în ce mai puternică precum o pasăre Phoenix. În paralel, celălalt Dușman este precum o stâncă care susține atât Unitatea Militară, cât și flăcările păsării menționate anterior, iar ocazional și la nevoie devine plasa de siguranță a acesteia. Este reprezentat de o carapace aparent impenetrabilă, care nu permite trecerea multor gânduri și sentimente nocive într-o direcție sau altă. Însă odată ce adună destul de multe sensibilități, poate ceda mai ușor decât vă puteți imagina. Deși eu reușesc să observ și să înțeleg toate aceste scăpări ocazionale ale lor, încearcă să păstreze totul cât se poate de transparent pentru mine. În cele din urmă, amândoi revin la normalitate la fel de repede, iar asta este partea cea mai frumoasă. Și totuși, nu știu cum de se întâmplă dar se pare că nu pică niciodată simultan, ci mereu pe rând și dispun de tot felul de mecanisme inteligente ascunse în mânecile lor pentru a se ridica unul pe celălalt. Se pare că superiorii lor i-au studiat și i-au testat destul de mult până să ajungă la concluzia că sunt o pereche de candidați superiori care vor forma o astfel de echipă puternică. Oare cum reușesc să îi dobor și mai eficient? Am nevoie de mai mult timp de gândire!

(povestea mea continuă și mâine...)