Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 147

15 Iunie 2023
#transmisie #burrito #ciufut #albină #bormașină

          Albinuță mică și meschină, nu mă găuri, căci am și eu bormașină!

          Am început ziua într-o manieră plină de afecțiune, încă de la primele ore ale sale. De îndată ce m-am trezit, am fost acompaniat de plușul meu preferat. M-am iubit puțin cu Thanos mic, ne-am pupăcit și ne-am hlizit. Și cred că a sunat și în capul vostru la fel de melodios cum a sunat și în al meu. Dacă nu, înseamnă că nu împărtășim aceeași imaginație artistică, dar să nu vă faceți griji. Eu sunt foarte sigur că excelați în alte domenii, desigur. Acum, sper să mă credeți pe cuvânt că ar fi ieșit o melodie pop pe cinste. Direct în top și cât mai sus!

          Eram purtat pe brațele Comandantului și mi se executa circuitul de onoare al Unității Militare, când aveam să experimentez un fenomen foarte interesant. Femeia General se pare că servea prima sa masă nutritivă a zilei curente și ne tot privea de la distanță cu o tandrețe deosebită în privire. Între timp, traversând cazarma și trecând tangențial pe lângă Dânsa, continuam să arunc priviri spre farfuria improvizată a acesteia. Cu toate că nu am nici cea mai vagă idee ce ar fi putut să servească, am avut același tip de gând pofticios legat de faptul că ar putea fi delicios și că mi-aș dori să gust măcar un pic. La un moment dat, gurmanda din fața privirilor mele mi-a transmis unul dintre acei pupicei celebri ai săi, pe care mi-i oferă cu fiecare ocazie cu care mă prinde dezarmat. Nu știu exact ce fel de magie s-a petrecut, însă vă pot jura că l-am simțit pe obrăjorul meu umflățel chiar și de la distanță. Fără pic de atingere. Oare există astfel de capabilități de transmisiune digitală de la distanță a acestor gesturi, prin intermediul undelor radio? Dar cum de se poate ca acest corp, care este diferit față de al meu, să posede o tehnologie compatibilă? Dacă a fost cumva o descoperire nouă despre care nu știau nici măcar Inamicii, îmi doresc să o patentez: Remote Pupix!

          Se pare că Doamna General s-a decis să introducă o unealtă nouă în acest joc al rostogolirii, la care participăm împreună zi de zi. Cred și sper că menirea acesteia este de a mă ajuta mai mult, iar dacă nu, înseamnă că a reușit să mă păcălească de-a binelea. Se prezintă sub forma unei păturici pufoase, care este plasată sub corpul meu așezat pe burtică. Astfel, se execută diferite proceduri de rulare și balansare, prin intermediul cărora eu să pot fi ajutat spre a mă răsuci fără susținerea directă a membrelor Adulte. Vă mărturisesc că mișcarea părea să se lege bine pe alocuri, dar din păcate ajung uneori să mă plasez în diferite unghiuri care interferează cu procesul. Pe lângă acest lucru, sunt momente când excesul de zel al Inamicei ajunge să mă transforme într-un mic burrito mexican și picant. Chiar și în acest fel, sunt bucuros că măcar finalul mișcărilor este amortizat mai bine. Și dacă tot vorbim de final, la cel al acestei sesiuni istovitoare de antrenament, am avut parte de un masaj din cap până în picioare. Și chiar sunt mulțumit că s-a insistat mai mult pe ultima parte. Pulpițele mele grăsane simțeau nevoia unei relaxări de acest fel. Cu toate că la începutul acestei proceduri am pornit încruntat și încordat, în cele din urmă mi-as fi dorit să nu se mai termine.

          M-a încercat mai toată ziua un sentiment de lipsă, nestare sau poate cum m-ar numi anumiți locuitori de pe aceste meleaguri – „ciufuțel". Nu îmi găseam locul mai pe nicăieri și mă plictiseam destul de repede aproape de orice activitate. Dacă primeam prea multă atenție mă simțeam sufocat, iar dacă nu primeam, o cerșeam. Nu prea am simțit dorința să discut nici măcar cu fratele meu din lumea paralelă a oglinzilor. Abia dacă l-am privit în ochișorii săi dulci și mici ca ai mei. A fost totuși un scurt moment în care aproape că începusem să fiu captivat, însă la final am realizat și demascat scamatoria ieftină. Adulta a dorit să îmi prezinte iarăși una dintre acele nenumărate cărți de care dispune în colecția sa, pregătită parcă special pentru mine. Însă tot ce doream eu să fac era să o apuc, să o rup, să o mușc, să o gust. Dă-mi pace cu vorbele tale pe care nu le înțeleg oricum.

          Prima tentativă a plimbării de seară s-a dovedit a fi una extrem de rapidă, căci de îndată ce am pășit în afara clădirii imense de beton, ceva părea în neregulă cu acest cer plin de nori. Inițial se înfățișau extrem de tăcuți și păreau să ne ignore prezența, dar am ajuns să cred că derulau de fapt un joc murdar. Murdar și ud. Eu și Dușmanca mea rămăseserăm fixați pe mica albinuță care se plasase strategic între piciorușele mele jucăușe. Eu o priveam mai mult studiativ, pe când Inamica mea o țintise mai mult obsesiv cu o privire panicată de frică. Nici măcar nu am apucat să clipesc de câteva ori, căci corpușorul ei vărgat își luase tălpășița. Și pe bună dreptate, pentru că au început să ne gâdile și pe noi stropii ușori de ploaie, pe care îi primeam din văzduh. Am făcut de îndată cale întoarsă, dar aveam să aflăm ulterior că a fost pentru mai nimic. Bătăușii cerurilor doar ne-au jucat o mică farsă pentru a ne speria. Cât ai zice „somn rapid între plimbări" eram deja porniți în cea de-a doua aventură a amurgului. Se pare că totuși cei doi nu au dorit să mă lase și astăzi prea puțin plimbat. Totuși, o zi fără măcar o jumătate de ceas petrecut în aer liber, este o zi mohorâtă.

          Aveam să am parte de un somn mai întârziat, datorită acestor două explorări puțin mai târzii, însă nu este nimic nou din ce nu am mai experimentat în trecut. Sper că vă aduceți aminte de vremurile tulbure de la începutul perioadei mele de acomodare în cazarma noastră inițială. Ceea ce nu știți încă, este că de fapt am adormit de trei ori și de fiecare dată mai adânc. Am avut parte de deranjul unui mic monstru, înzestrat cu un instrument de găurit și care s-a decis să își creeze o mică sesiune de meșterit chiar în momentul dulce al odihnei mele incipiente. Însă după cum știți, această cifră este una magică pe aceste tărâmuri pline de basme și povești. Tocmai de aceea, după terminarea concertului faimos de deasupra noastră, am adormit fabulos de nemișcat, după o ultimă legănare primită pe brațele de puf ale Secundului.

(povestea mea continuă și mâine...)