30 Mai 2023
#uragan #degete #vizită #mamaie #olteancă #confuz #baladă
Pentru probleme-n dragoste, puteți să m-abordați! De v-ați supărat cu doamna, o iau și ne facem plecați!
Este a doua zi la rând când observ faptul că Doamna General are intenția de a ne părăsi dis-de-dimineață. Mecanismul meu de instinct sintetic îmi indică faptul că s-ar putea petrece ceva de natură meschină, iar eu mă aflu în necunoștință de cauză. Câteva idei, măcar în linii mari, de-ați putea împărtăși cu mine și vă promit că nu mă voi amesteca deloc în planurile voastre. Totuși, sper ca aceste obiceiuri asemănătoare cu cele ale Comandantului să nu i se strecoare și Dânsei pe lista activităților obișnuite. Chiar nu m-aș fi gândit că astfel de șiretlicuri mici pot deveni atât de contagioase. Oare mă va putea afecta și pe mine în viitor? Dar știți ceva? Haideți să mergem până la capăt cu această cugetare. Dacă tot nu ne putem opune acțiunilor unui uragan precum este Ea, măcar în momentele finale dinaintea producerii catastrofei, când ne aflăm deja într-o stare de resemnare, să ne bucurăm de splendoarea unei astfel de creații ale naturii. Tocmai în același fel pot spune că mi s-a umplut inima de încântare, când am observat-o pășind dincolo de pragul ușii! Du-te să cucerești lumea, dar mergi cu atitudine și stil! Abia acum am ajuns să înțeleg de ce li se oferă denumiri feminine acestor calamități fantastice, precum uraganele, tornadele sau tsunami-urile.
La întoarcerea Inamicei, după cum v-am și dat de înțeles, supărarea mea dispăruse ca și cum nici nu ar fi existat vreodată. La o simplă strigare a vorbelor magice „Pe loc, repaos!", Comandantul a fost eliberat temporar din funcția curentă, pentru a-și continua muncile secretoase, fiind alipit fizic de acel scaun rotativ și psihic de fasciculele digitale din fața ochilor săi. Cât despre mine, nu pot spune decât că sunt un norocos! Am ajuns să fiu preluat nu de una, ci de două Dame Militare, din moment ce o aveam în vizită și pe Mamaie 3. Acum, spuneți-mi și voi mie, cum se poate ca un Bebel năzdrăvan ca și mine să ajungă să se plictisească când are parte de o astfel de companie plăcută? În plus, conform unei expresii care circulă prin această regiune, nu te poate atinge nici măcar un strop de ploaie netrebnică, când te afli situat între două personaje de sex feminin. Drept urmare, îmi pot alunga toate grijile și mă pot concentra numai asupra eului. În acest fel am și ajuns să descopăr o nouă și mică plăcere. Uitându‑mă la micile terminații ale membrelor mele inferioare, am început să mă amuz copios pe seama mișcărilor haotice ale acestora. Dar și mai interesant era faptul că dacă mă concentram cu adevărat puternic, pe unele dintre acestea le puteam controla cu ajutorul minții.
Oare vă va suna și vouă la fel de cunoscut următorul déjà-vu pe care am să vi-l relatez? Se pare că am experimentat o situație asemănătoare ca în urmă cu câteva zile. După ce fusesem adâncit mai bine de un ceas în relaxanta lume a somnului, am revenit pe plaiul realității cu o mare poftă de comunicare. Încercam să le explic Maimuței și Leului, cele două mamifere înrămate care asistă la procesul de cosmetizare dorsală, ceea ce reușisem să explorez și să zăresc în aventurile mele din planul astral. Însă de la un punct încoace, dialogul meu se transformase într-un monolog concret, căci se pare că aveam într-adevăr o mulțime de informații de relatat. Tocmai în punctul culminant al discuției mele, când eram cel mai absorbit și aprins, mi s-a intersectat privirea cu a ei, Mamaia Olteanca. Măi dragilor, spuneți-mi și voi acum! Cum de s-a nimerit ca această acțiune să se petreacă tot în jurul dezmeticirii mele? Până și darurile pe care mi le-a oferit drept tribut, au fost nelipsite din componența bagajului pe care îl transporta cu aceasta. La modul în care se pare că se dezvoltă recent garderoba mea pământească, voi putea cât de curând să particip și eu la una dintre acele emisiuni televizate de jurizare a stilului. Și nici măcar nu îmi fac griji în legătură cu susținerea telespectatorilor, căci ajunge să mi se mărească ușor, dar constant și mulțimea mea de fani de pluș pe care o am între pereții Unității Militare.
Deodată, m-am trezit confuz în timpul derulării unui traseu urban exterior, neștiind unde mă aflu în momentul prezent sau cine îmi mânuiește acest mic vehicul ghidat de forța cinematică. Femeia încețoșată care se afla în vizorul privirii mele îmi comunica fără oprire. Vă spun sincer că pe alocuri părea că vorbele sale duc lipsă de aer, iar faptul că nu înțeleg pe deplin limbajul pământesc nu avea să contribuie la ameliorarea stării mele difuze. Ulterior, aveam să realizez faptul că mă aflam în compania întregului meu echipaj de protecție. Membrii acestuia îmi aruncau constant priviri strâmbe și gingașe, spre a-mi stârni cea mai mică urmă de reacție, dovadă a unei aterizări victorioase a picioarelor mele pe Pământ. În schimb, ei nu realizau și nici nu ar fi putut observa, dar momentan bucuria mea suferea o implozie, fără reușita unei exteriorizări de succes.
Atât în cadrul cosmetizării care a urmat după purificare, cât și în cadrul plasamentului din culcușului gigant al Inamicilor, nu am fost scăpat de sub privirea colorată a celor patru ochi frumoși. Mi s‑au relatat diverse basme fantastice de către cele două Dame, care nu încetau să mă flancheze pe ambele fronturi. Din acest punct de vedere, mă pot mândri enorm, pentru că mai toată ziua am avut norocul de a fi înconjurat și protejat de cele aparținătoare ale sexului frumos. Acestea cred că vor să mă învețe încă de mic cum să prețuiesc cu adevărat valoarea unei femei frumoase, să mă comport și să nu mă stânjenesc în preajma acesteia. Iar eu pot spune că am fost cât mai receptiv posibil. Oi știi eu cum să cuceresc, dar în cele din urmă va trebui să stăpânesc și acea iubire care face ca o persoană să stea de bunăvoie cât mai aproape de inima și sufletul tău. De bucurie, Veterana s-a decis să îmi cânte o doină frumoasă de jale de pe meleagurile sale, plină de dragoste amară și tâlc înțelept. Cel puțin, la cât de trist și plângăcios putea să sune, asta a fost presupunerea mea inițială.
Pare-se că Inamicii mei doreau să se laude în fața inspectorului cu ajutorul noii lor tehnici de adormire simplă, rapidă și fără modalități balansante suplimentare. Însă a funcționat doar aparent, pentru o perioadă scurtă de timp. Ulterior, am ajuns să mă trezesc singur datorită țipetelor din proveniența tărâmului coșmarelor, care sunt captive în incinta căpșorului meu. Inevitabilul se afla deja printre noi, iar Dușmanilor mei nu le mai rămăsese altă opțiune în afară de a mă calma cu ajutorul brațelor. Sigur că s-a alăturat până și Femeia Caporal acestei cauze ce avea ca scop final calmarea juvenilă. Însă rolul ei s-a dovedit a fi mult mai complex decât s-ar fi așteptat oricine din incinta în care ne aflam. Mai exact, cu o simpla fluturare a brațelor sale și trei cuvinte rostite, reușea să motiveze și să ridice stările mai sus de tavanul cazărmii. Nici nu a durat mult până când trenulețul nostru, Orizontal Express, alimentat de zâmbete, râsete, dansuri și cântece, ne-a purtat către destinația sa finală, și anume, Polul Somn!
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
