Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 56

16 Martie 2023
#șoc #groază #ploaie #vânt #vaccin #supozitor #jet

           Gușițe plângăcioase, fălcuțe mâncăcioase!

           Știți, civilizația acestui loc straniu în mijlocul căruia am aterizat are o vorbă bună și adevărată: „Liniștea dinaintea furtunii". S-au scris cărți și s-au făcut până și filme ce respectă această filozofie. Aceasta are la bază un motiv meteorologic, dar respectă și Legea conservării energiei. Atunci când un sistem se calmează brusc sau este prea liniștit, este destul de evident că va fi afectat în sens opus de o forță mai mare, dar îndeajuns pentru a se restabili echilibrul universal din cadrul sistemului.

           Am vrut să încep prin a vă menționa această vorbă Pământească, pentru că ceea ce va fi urmat să mi se întâmple respectă îndeaproape această restabilire de energie. După atâtea zile de calmitate pe care le-am putut trăi, atenția și grija suplimentară de care am beneficiat din partea Inamicilor ar fi trebuit să îmi fie primul semn. Era o dimineață înnorată, ploioasă, rece și cu vânt puternic, iar noi în loc să rămânem în cazarma noastră călduroasă și să putem profita de odihnă până mai târziu, s-a luat decizia de a ne trezi dis-de-dimineață spre a ne începe ziua. Acesta ar fi trebuit să fie deja cel de al doilea semn. Am fost schimbat, îmbrăcat și hrănit într-o viteză uimitoare și nici nu îmi dau seama când am ajuns poziționat atât de repede pe bancheta din spate a vehiculului lor motorizat. Nici nu aveți cum să mă învinuiți, din moment ce somnul încă nu îmi părăsise corpul corespunzător. Doar de aș fi știut eu ce mă așteaptă în următoarea perioadă de timp, aș fi fost instant treaz, mai ceva ca după un shot puternic de espresso italian veritabil. Drept urmare, ultimul semn care ar fi aprins deja becul ar fi trebuit să fie faptul că vizitam iarăși acea Instituție de Tortură Avansată. Iar eu nu am bănuit nimic...

           Vizita la Militarul Medical a decurs inițial într-un mod uzual, asemănător cu dățile trecute, prin inițierea unor măsurători tipice, cu care deja pot spune că m-am obișnuit. A urmat o sesiune de comunicare între toți Adulții, pe care eu nu le puteam desluși și nici nu îmi doream. Tot ce voiam în acel moment era să mă pot retrage ușor într-un colț, spre a-mi continua somnul dulce cu care eram obișnuit în mod normal la această oră din zi. Doar că mă aștepta o surpriză neplăcută, și poate că ar fi trebuit să dibuiesc că va urma ceva nefast, în momentul în care Secundul a părăsit brusc camera de tortură, având parcă fața golită de sânge și o expresie nemaivăzută de mine până atunci. Vă puteți doar imagina cum până și pe el, Militar puternic fiind, îl sperie asemenea concepte, eu ce să mai ... AU ... M-a șocat brusc o durere ascuțită în pulpa piciorului, iar imediat am simțit cum mi se sfâșie tot membrul în bucăți. Un asemenea chin nemaipomenit nu îl puteam anticipa nici în ruptul capului, iar tot ce am experimentat până în acest punct se dovedește neînsemnat pe lângă această suferință scurtă, puternică și de impact. Am scos brusc un sunet la fel de înțepător ca și senzația resimțită, care a răsunat puternic în toata incinta aceasta rece. Cred că i-am surprins și eu în egală măsură la fel de tare cum au reușit să o facă și Adulții de față. De îndată ce am închis gurița, durerea m-a și părăsit brusc. Și mă bucur, mă bucur tare, pentru că nu aș fi suportat să o simt o perioadă mai îndelungată și sper să nu mai simt ceva asemănător NICIODATĂ. Ca să vă puteți imagina, până și Femeia General, care îmi este totuși Dușman de moarte, mi s-a alăturat în suferință, vărsând câteva lacrimi pentru piciorușul meu proaspăt rănit.

           Pentru mine, restul drumului înapoi spre bază se află acum într-o ceață totală. Nici nu mai știu dacă se datorează stării puternice de șoc sau dacă încă mai aveam somnul în sistem. Cert este că m‑am trezit iarăși plasat în culcușul gigant al acestora, aproape de Inamică. Dânsa avea un aer foarte grijuliu, mă alina prin mângâieri și mă încălzea foarte puternic, mai ales învelit fiind. Pot spune că deja îmi oferea un ajutor puternic în a uita experiența traumatizantă de mai devreme.

           Acum, ce-i drept, tot restul zilei am fost tratat asemenea unei flori de lotus, proaspăt înflorită, exceptând un moment tare jenant, pe care l-am trăit pe înserate, când în mod obișnuit ne pregăteam de purificare. Nu pot înțelege nici acum de ce ar fi vrut ca această Femeie, care m-a îngrijit pe tot parcursul zilei într-un mod exemplar, să îmi forțeze micul meu funduleț în asemenea măsură. Totul a început printr-o simplă testare de teren, care s-a inițiat printr-o clasică dezinfectare a locului, menită probabil să mă relaxeze. Eu naiv și jucăuș, întins pe spate ca o domnișoară îndrăgostită, am fost brusc cuprins de o senzație de presiune rectală, familiară și resimțită în trecut, dar totuși de data aceasta se întâmpla cumva diferit și ciudat. Mișcarea se petrecea în sens invers! Într-un moment de luciditate care a urmat, am realizat de fapt cum în loc ca deșeurile organice să îmi părăsească corpul, de fapt mi se forța înapoi un glonț mic, alb și unsuros. Nu sunt sigur dacă era de fapt o sondă mică de recunoaștere, un model nou de senzor sau poate un dispozitiv de localizare prin satelit. Cert este că nu îmi doream un așa obiect străin introdus în corpul meu, pe care îl tratez ca un templu! Drept urmare, a început o bătălie strânsă, în care se luptau două forțe care împingeau opus și egal. Vedeți? Iarăși se aplică conceptele simple de fizică: Principiul acțiunii și reacțiunii. După câteva runde de schingiuire, obosit fiind deja de la atâta împins și dintr-o dorință aprigă de răzbunare, am dezlănțuit prin zona dorsală tot ce am adunat rău astăzi în mine. Am exteriorizat printr-o presiune puternica un lichid provenit direct din cazanele iadului, lipicios, mirositor și direct peste toată silueta Femeii General. Sunt destul de sigur că nu am ratat mai nimic. Nici în milioane de epoci nu v-ați putea imagina șocul ce i-a fost instaurat brusc pe figura acesteia. De unde atâta cantitate? Păi uite că o țineam de ceva timp pentru un moment fix ca acesta.

          Și totuși, după un scurt moment de răgaz pentru ambele părți, în care Dușmana s-a curățat fizic și mental, iar eu m-am mai relaxat, nu am apucat a scăpa nemarcat de acea sondă. Dar pot spune, că în tot acest proces, pe lângă puterea nou descoperită, mi-am regăsit și o noua voce, un plâns inedit și cred că aș putea să îl compar cu un chițăit de șoricel aflat la ananghie. În schimb, eu îl voi folosi drept un urlet de luptă, ce prevestește venirea unui val imens de furie asupra voastră, netrebniciilor!

           Of și cât de tare a putut a mă seca această luptă, la care cu siguranță am depus efort pe toate planurile. A fost o zi lungă, grea, iar mie îmi este tare-tare foame și dor de un somn liniștitor în zona mea de confort, retrasă, relaxantă și fără stresul stimulilor externi. Haideți! Puneți serialul ăla frumos cu mustăciosul, fata rebelă și ciupercile necomestibile și să ne împăcăm cu toții!

(povestea mea continuă și mâine...)