nopțile 14-19

24 6 0
                                    

02-07 Februarie 2023
#4 #zile #covid #vizită #bunici #olteni


           'Neața, camarazi!

           Îmi cer sincere scuze pentru că nu am mai apucat să vă scriu în ultimele câteva zile, dar s-au petrecut multe întâmplări și am trecut printr-o perioadă haotică. Au mai fost încercări de a vă ține la curent de câteva ori, dar s-a întâmplat să îmi fie oprite curentul și celelalte mijloacele de comunicare. Chiar foarte des și mai ales noaptea, când sunt păzit mai slab și îmi pot exprima gândurile cu o ușurință mai mare! Totul plănuit tot de Inamici, desigur, dar nimic nu mă poate ține prea mult departe de camarazii mei!

           În altă ordine de idei, în persistenta lipsă a Secundului din ultimele zile, am fost vizitați de o altă delegație, cumva asemănătoare chiar ca și comportament cu cealaltă. Am putut observa aceeași tentativă rapidă de dezarmare cu conotații calde și grijulii. Desigur, pe mine nu mă pot păcăli aceste jocuri perfide și cu toate acestea m-am simțit măcar pe alocuri ca un bibelouaș prețios mânuit cu atenție. Bibelou de cristal, desigur!

           În cele din urmă, am înțeles printre picături, cum că acestor delegați, ca și celor dintâi li se spune "bunici", iar rangurile lor în termeni de stradă sunt "mamaie" și "tataie", dar îi supără când sunt denumiți în acest fel. Poate nu se potrivește scrierea cuvintelor cu forma lor fonetică, dar urechiușele mele așa au auzit apelativele. Partea oarecum îngrijorătoare este faptul că tot nu știu ce urmăresc și care este scopul vizitelor lor. Inițial m-am gândit că poate am reușit să îi dezarmez eu atât de rapid sau că poate îi înlocuiesc cu o variantă mai bună de soldați, dar chiar de ieri a revenit Secundul. Deși repulsia și dușmănia mea față de el au rămas neschimbate, nu pot spune că nu am simțit scutecul puțin călduț în momentul în care am observat că va petrece noaptea cu noi. În prima noapte, chiar am fost îngăduitor și l-am lăsat mai lejer, vrând astfel să simt puțin și pulsul, concentrându-mă mai mult în a citi posibilele schimbări, informații sau arme noi cu care s-ar fi putut întoarce. Până acum nu am reușit să citesc nimic nou, dar timpul nu este pierdut, dragii mei! Important este că acum sunt iarăși doi, mă pot lupta din nou cu ei ca și o echipă! Pentru că doar așa se poate compara puterea lor cu a mea!


(povestea mea continuă și mâine...)

Jurnalul unui soldat (Re)BebelUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum