Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 169

7 Iulie 2023
#lene #păstârnac #moulin #rouge #ceartă

          Să ai grijă cum mă strigi, că îi superi pe bunici!

          Drumeția noastră, care a devenit deja obișnuința dimineților recente avea să fie de nelipsită chiar și astăzi, însă la un ceas și mai matinal. Ni s-a alăturat șovăielnic și fratele meu blănos și mascat. La momentul respectiv nu am putut înțelege de ce tot refuza să se deplaseze corespunzător, mai ales de vreme ce știam cu siguranță că avusese parte de o odihnă fenomenală. Doar v-am povestit despre simfonia pe care ne-a oferit-o pe întunecate. Însă nu este nicio problemă pe această lume, care să nu se rezolve cu ajutorul comunicării. Astfel, a urmat o discuție scurtă alături de Doamna General, care aplecându-se spre urechea ciulită a patrupedului, i-a șoptit câteva vorbe. Chiar sunt curios ce i-ar fi putut rosti, căci nu am putut auzi, dar se pare că s-a conformat de îndată ordinelor și a urmat traseul corect alături de noi.

          La întoarcere, am avut parte de momentul meu intim de hrană și pe urmă joacă alături de cele două însoțitoare vorbărețe ale mele. Și iacătă cum în acest fel au reușit să mă păcălească spre a sta iarăși în dorsal și nesusținut de către ele. Mi-au distras atenția cu ajutorul acelor oglinzi mari ce acoperă unul dintre pereții încăperii acestora și deodată m-am trezit plasat la verticală. Se pare că dispun de forța fizică necesară, însă ceva mă frânează periodic. O fi vorba despre acel concept pământesc, numit de aceștia lene. Cred că s-a lipit într-un fel sau altul și de mine.

          Observ și îmi place faptul că se continua cu acest proces de experimentare culinară. Chiar mă încântă textura prezentată astăzi, care sigur că vine la pachet cu tot felul de gusturi noi. Cu toate că baza și adiția precedentă a acestui mic cocktail pasat au rămas neschimbate, pentru gustarea prezentă s-a adăugat un element nou. Observ că Inamica mea lucrează și dorește să îmi prezinte această gamă nouă de delicatese într-un mod cumva iterativ. Citirile senzorilor mei gastronomici îmi indică prezența unei rădăcinoase denumite Păstârnac. Aaa, este un termen cunoscut foarte bine de către mine, căci l-am mai auzit ieșind pe gura Secundului. Mai ales de vreme ce era folosit drept un apelativ orientat cu precădere către mine. Poate pentru că sunt dulce, dar și ușor mentolat, asemenea gustului plăcut pe care îl simt. Și totuși mă întreb cum arată de fapt. Până la urmă, poate ne asemănăm și ca prezență fizică. Cine știe!

          Și după o sesiune alimentară atât de copioasă, am purces spre continuarea sesiunii de joacă, pe care am întrerupt-o mai devreme. În același context, s-a reluat și procesul meu digestiv, care fusese proaspăt resuscitat de alimentarea copioasă de mai devreme. Am ales să ne rezumăm la acțiuni de intensitate redusă și realizări de amintiri digitale. Din când în când, ne vizita Secundul, care părea a fi foarte îngândurat și pe fugă. Oare așa de multe probleme îi poate provoca acea cutie metalică și luminată?

          De vreme ce somnul de noaptea trecută, dar și cele din prima parte a zilei nu s-au dovedit a fi prea reușite și liniștite, am reușit să recuperez după-amiază printr-o forță majoră, asemenea unui pilot iscusit de Formula1. Pesemne că acest corp a consumat destul de multă energie datorită tuturor acelor exerciții istovitoare executate încă de la primele ore ale zilei, alături de procesele noi și complexe de digestie care mi-au inundat corpul. Mă puteam simți atât de obosit, încât am ajuns să adorm într-o rână și cu piciorul îndoit mai ceva ca la Moulin Rouge. O poziție bestială, ce să mai zic!

          Am pornit către recunoașterea terenului luminat de razele amurgului, însă inițial fără prezența Comandantului, care încă se afla augmentat în lumea sa binară. Dar nu avea să dureze mult, căci aveam să ne întâlnim cât de curând cu acesta și fratele meu mascat, tocmai când pășeam lent prin dreptul unor specimene foarte gălăgioase ale sexului feminin pământesc. Practic, se certau ca la ușa navetei spațiale, iar în acest caz, naveta spațială fiind tocmai vehiculul nostru motorizat lângă parcajul căruia își găsiseră locul de izbucnire. Aveți grijă la vopsea, căci de nu, vă mânjesc eu cu toate dudele de pe lângă aceasta. Noi ne deplasam greoi intenționat, căci ne doream cu toții să urmărim acest spectacol sublim. Sublim de amuzant. Încercam să înțeleg ce se întâmplă cu adevărat și nu reușeam, dar în schimb puteam destinde foarte clar faptul că este vorba despre un rău imens. Deci se pare că era haios doar pentru noi privitorii.

          Am fost desigur plasat ulterior spre a-mi satisface odihna nocturnă. Însă nu puteam părăsi zona conștientă fără ca mai întâi să am parte de un mic spectacol de natură socială. Am început să îmi rostesc din senin cuvintele mele de suflet. Rostirea acelui „călă" pornește tot mai clar și vocal din incinta cavității mele bucale. Dar i s-a mai alăturat de ceva timp și un alt cuvânt, pe care îl rostesc la fel de des. Mi-a fost rușine să vă menționez, de vreme ce reacția Adulților și scurta sesiune de cercetare mi-a dat de înțeles că prezintă o conotație negativă în limbajul lor de argou. Nu vi-l pot menționa, dar vă pot spune doar atât. Varianta sa formală rimează cu ventricule. Deci vă puteți da seamă despre faptul că amuzamentul a fost la ordinea serii, căci am continuat discuția în acest fel alături de cele două Dame Militar. Însă partea de balansare care a urmat nu mai avea să fie la fel de amuzantă pentru acestea.

(povestea mea continuă și mâine...)