30 Ianuarie 2023
Ave, Meconiu!
Aș putea numi noaptea trecută una decentă, dar desigur iarăși cu reușita de rigoare. Sunt bucuros că planul meu încă face roade în același fel de câteva zile. Cu toate acestea și ei se țin foarte bine și sper să nu devină din ce în ce mai puternici. Aseară, am fost păzit îndeaproape de Barba-Negras, care, în tot timpul cât mi-am jucat jocul, nu m-a pierdut din priviri. Priviri întunecate în liniștea nopții din cazarma lor călduroasă. Nu am plâns, nu am urlat, soldați! Am ales să îmi mai salvez vocea, pentru că astfel nu voi presta cu aceeași intensitate de fiecare dată. Doar avem un război de purtat, ce scutecu' meu plin!
Desigur, după cum enunță și celebra frază "și tăcerea e un răspuns", m-am folosit de latura metaforică și substratul acesteia, care ne învață cum însăși liniștea poate frustra prin simpla lipsă a sunetului. Iar așa cum sunetul poate oferi un sens profund trăirilor și acțiunilor noastre, purtând vocal aceste însușiri, liniștea în sens opus răspunde la rândul ei altor întrebări.
În acest fel, în cele trei ore de petrecute cu Inamicul meu am ales să arunc priviri lungi în gol sau prin el, înotul în aer liber și fără apă (mersi, maestre BEBEvici!) și desigur strănutul surpriză. Nu puteți contesta intelectul meu strălucit când vine vorba de trucuri ale minții, iar în acest context m-am hotărât să țin un curs legat de acest aspect când mă voi întoarce de pe front. Îl voi numi: "Va să zică, Torturică!". Dar până atunci, aștept numai vești bune de la voi, super BEBei!
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
