Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 129

28 Mai 2023
#vizită #bunici #turci #evaluare #dublă #aplicație #festival

          Cu orice ocazie, în orice moment, unde spațiul ne permite, facem concert, petrecem pe cinste!

           Am avut parte de o trezire matinală care avea să ne găsească pe toți plini de energie. Chiar pot spune că noaptea trecută ne-a dăruit un somn odihnitor, iar voi știți deja din poveștile anterioare cum funcționează treburile. Suntem o garnizoană bine închegată căreia nu îi place să își lase membri de izbeliște. Dacă vreuna din părțile componente decade, cele rămase sunt responsabile de ridicarea sa. În același fel, îndelungata și neîntrerupta mea odihnă a sprijinit-o pe cea a Inamicilor, iar acest lucru se putea resimți de departe pe chipurile acestora. În continuare, vigoarea lor puternică a ajuns să se strecoare și printre repetările din cadrul antrenamentului meu. Rutina de exerciții pe care am satisfăcut-o de această dată alături de Femeia General s-a derulat și mai puternic decât cea anterioară. Oare încep să îmi revin în forma de odinioară? Sau se datorează totul motivației suplimentare oferite de către antrenoare? Nu sunt sigur, însă mă simt minunat! Minunat și somnoros din nou!

           Filosofia mea de viață, sau mai degrabă de odihnă, este că pe aceasta trebuie mai întâi să o meriți prin prisma acțiunilor anterioare și doar astfel se va resimți întru totul beneficiul cu care vine la pachet. Un somn nemuncit, devine un somn slab și agitat! Drept urmare, proaspăt trezit și inevitabil de odihnit, a fost plăcut să observ siluetele familiare ale celor doi Bunici Turci, chiar în incinta Bazei Militare. Hmm, dar ce coincidență frumoasă! Să îmi răsăriți voi în față cu o asemenea precizie, fix în momentul deschiderii lente a pleoapelor mele. Am avut o pornire inițială în a vă propune ca de acum înainte să mă anunțați și pe mine când aveți de gând să mă mai vizitați, însă chiar nu mă pot opune surprizelor. Oricum, am o vagă impresie că totul ar fi fost discutat în prealabil cu Dușmanii mei, din moment ce s-au înșiruit acțiunile mult prea elegant. Și totuși, ce farmec ar mai avea dacă aș știi dinainte, când realizez că astfel de momente îmi umplu inima de încântare? În cele din urmă, care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Să mă găsiți la poponețul gol? Păi eu mă mândresc cu el, deci mi-ați alimenta egoul. Am ajuns să mă bucur chiar și mai tare când am observat că primisem drept cadou plușuri de întreținere a amuzamentului și veștminte locale de-ale pământenilor. Cu această ocazie mă voi infiltra și mai tare în nucleul vieții lor cotidiene, reușind să mă obișnuiesc și să mai deprind din diversele lor stiluri, porturi și obiceiuri cu care vin la pachet fiecare.

           Partea feminină a acestui Duo de Veterani părea să sufere de câteva accidentări localizate la nivelul extremităților unuia dintre membrele superioare, dar și la nivelul oaselor susținătoare ale părților inferioare ale corpului uman. M-am simțit responsabil să rulez o scanare rapidă a organismului Dânsei, dar se pare că nu este nimic grav ce nu s-ar putea vindeca cu ajutorul odihnei propice și a unei medicații specifice. Cu toate acestea, a avut parte de motivația necesară spre a mă purta în culcușul improvizat al brațelor sale. În cele din urmă, trebuie sub orice formă să își respecte meseria de evaluator până la capăt. Dar se pare că în ziua prezentă sunt martorul unei modificări extensive de procedură. Cred că mai nou s-a introdus o dublă verificare a procesului de evaluare, căci am ajuns ulterior să fiu purtat suplimentar și de către brațele jumătății masculine. Ce-i drept, am reușit să îi simt în continuare micile emoții, dar de această dată priza sa a fost mai bine închegată și de-o durată mai îndelungată.

           Prima recunoașterea de teren a avut parte de o modificare precum nu mai avusesem de o vreme bună încoace, și anume, s-a petrecut sub clarul zilei. Poate că ne-a fost de ajutor și faptul că silueta Astrului nostru Auriu nu era pe deplin vizibilă, din cauza acelor nori salubri, care tocmai ce se ocupaseră de igienizarea umedă a asfaltului. Drept urmare, am ajuns să ne relaxăm tălpile sintetice pe zgura răcoroasă, dar care avea să se încălzească treptat sub privirile din ce în ce mai curioase ale amicului nostru rușinos. Vedetele precum suntem noi sunt scumpe vederii! Vehiculul meu nemotorizat a ajuns să fie purtat și ghidat pe rând de către fiecare dintre cei doi Caporali, până în punctul adormirii mele subite. Cu toate că am mai întâmpinat momente de accelerare și înaintare rapidă, nu mă pot plânge, căci ajungeam să resimt mai bine vântul care îmi flutura printre firele mele mici de perișori aflate pe scalpul sensibil.

           După somnul de cosmetizare care își ocupă un loc de onoare bine stabilit la ceas de prânz, am coborât cu toții către inițierea unei noi ture zonale ale cartierului împrejmuitor. Nu sunt foarte sigur cum de am reușit să dobândesc onoarea unor astfel de plimbări prelungite, însă sunt foarte binevenite. Credeam că vom purcedere împreună în misiunea prezentă, însă se pare că pentru moment Veteranii își finalizaseră cu succes sarcina și se aflau pe picior de plecare. Cu toate că se scursese o vreme bună de la ultima noastră întrevedere, se pare că lucrurile se aflau într-o poziție mult mai bună decât s-ar fi așteptat aceștia cu adevărat. Probabil au simțit faptul că nu mai pot aduce îmbunătățiri sau nu mai pot preleva probe suplimentare dacă ar fi să petreacă mai mult timp în prezența noastră. Cel mai probabil sunt și alte zone militarizate unde este necesară expertiza lor vastă din acest domeniu strategic. Astfel, m-am ales cu câte un pupic pe obrăjori și ne-am văzut de drumurile noastre, care poate se vor întâlni vreodată. Drumurile și iubirea, gândurile, fericirea.

           Mai nou, Doamna General primește informații statistice legate de ciclurile mele de somn, prin intermediul unei aplicații mobile aflate pe dispozitivul portabil al acesteia. Astfel, probabilitatea calculată în legătura cu odihna care avea să se petreacă după purificare ne oferea verdictul unei durate scurte. Inițial Inamicii mei nu au vrut să creadă vestea, însă au fost puși în fața faptului în momentul îndeplinirii premoniției. Ceea ce nu știau aceștia este faptul că algoritmul care alimentează globul digital de cristal a fost realizat în colaborare cu guvernul planetei noastre și tocmai din acest punct de vedere prezintă o acuratețe de invidiat. Ei aveau impresia că vor reuși să mă păcălească cu ajutorul acelei doze de lăptic îmbuteliat, însă desfășurarea de acțiuni care s-a petrecut în ziua prezentă mi-a oferit o putere nemaipomenită. Am chef de petrecere și muzică, festival și dans. Inițial, Inamica mea a fost tare uimită să mă observe alături de Secund în cazarma alăturată, însă ulterior a ajuns să accepte situația și ni s-a alăturat în distracție. În tot acest timp, eu eram tare amuzat de acel prosop care îi învelea capul sub forma unui sul. Îi mai lipsea doar un mic punct roșu în frunte și putea deveni cu ușurință o actriță celebră în regiunile asiatice. Ni s-a alăturat pe parcurs și una dintre doamnele mele Luminița cu care am râs în hohote și m-am arcuit sporadic din tot spatele. Dar din păcate, la scurt timp, m-a lovit un puternic val de tristețe atunci când Adulta mea a fost nevoită să se retragă subit, chiar în mijlocul unui concert important. Tocmai din acest motiv, piciorușele mele nu reușeau să își găsească starea necesară, timp în care Comandantul mă supraveghea insistent. Am reușit să mă calmez într-un final, dar după lupte seculare care au durat mai bine de un ceas uman. Nu sunt sigur dacă am ajuns să mă obosesc singur sau dacă sunetele eliberate de către degetele Inamicului ce loveau acele taste gălăgioase m-au plictisit prea tare.

(povestea mea continuă și mâine...)