Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 24

12 Februarie 2023
#start #colici #vizită #unchiul #mătușa

          Salutări îndurerate astăzi, confrați!

          Astăzi vin către voi cu sufletul strâns și corpul slăbit. După cum v-am mai menționat și în trecut, eu cred totuși că statistica universală a micilor noastre vieți intrinseci are o karma și un umor aparte. Pe de-o parte simți că ți se oferă ceva bun, fenomenal, cum numai tu poți primi, precum puterile mele noi descoperite de zilele trecute. Dar pe de altă parte, nivelul acesta invizibil de echilibru între bine și rău trebuie mereu reglat într-un fel sau altul. Aș vrea să cred că acest proces stă sub lupa de veghe a unei entități superioare, dar prefer să cred în capacitatea fenomenală de autoreglare a naturii, așa cum este descrisă în fizica BEBuantică.

          Drept urmare, ieri toată ziua și noaptea, constant, am resimțit dureri nemaiîntâlnite, care m-au străpuns în tot corpul, dar s-au localizat cu precădere în zona abdomenului meu bine-lucrat. Această durere radiantă și periodică (aș putea spune chiar imprevizibilă) m-a făcut constant să îmi încordez toți mușchii din corp și să îmi tot testez întinderea membrelor. Senzația o mai pot doar descrie ca o mică goangă dureroasă care se tot plimba prin mine și mă elibera brusc de durere, în momentul eliberării unei flatulații puternice. Asta, desigur, în momentele mele norocoase când chiar reușeam să eliberez Kraken-ul.

          Aș fi vrut să ofer o înțelegere acestei dureri, precum a da vina pe cei doi Inamici și a crede că mi-au strecurat ceva în nutrienți. Dar cunoscându-i destul de bine de-a lungul multor nopți petrecute împreună nu cred că le-ar permite ego-ul puternic de războinic să mă slăbească în această manieră, doar spre a duce la un câștig mărunt și meschin. Am încredere în voi, Dușmani! Și spun acest lucru și datorită faptului că au avut totuși grijă de mine, în această perioadă îndurerată. Și ce mai grijă! Voi știați că există în aceste cazărmi ale lor și un centru de Spa pe genunchi? Am avut norocul de a fi răsfățat, masat și legănat timp de multe ore, spre domolirea durerii netrebnice. Deși această modalitate calmantă a fost pornită de către General, aceasta s-a retras spre odihnă, tura fiindu-i preluată de către Secund. Și vreau să vă spun că Adultul meu nu s-a jucat! M-a vegheat și mi-a făcut toate plăcerile preț de jumătate de întuneric, chiar și printre ocazionalele mele urlete de agonie. Și ca să am o încheiere frumoasă a nopții, cei doi, cunoscând sincronizarea încă de la începutul dansului nostru de război, s-au corelat maiestuos, iar la schimbul de tură, am fost preluat iarăși de către General, care m-a încălzit pe pieptul ei generos și lăptos. Am ales totuși să ignor extracția de informații, măcar pentru azi. Este gestul meu de respect pentru voi! Respect, inamici, respect, adulți!

          Pace și prosperitate!

          P.S. Am uitat să vă menționez că am avut iarăși parte de o delegație de 2 persoane, dar totuși scurtă. Nici nu am apucat să îmi ud scutecul, darămite să le mai cunosc și intențiile. Cred că au avut doar o oprire scurtă pentru a îi aproviziona și militariza.

(povestea mea continuă și mâine...)