09 Februarie 2023
Ola, BEBitos Muslitos!
Aș vrea să iau noaptea trecută drept un pas înapoi și un alt prilej de a îmi mai strânge puteri noi. Până la urmă, ce ar face un bebeluș războinic, dacă nu ar avea parte și de puțină odihnă din când în când? Și totuși, dezamăgirea și oftica mea mare este faptul că de fiecare dată când găsesc o modalitate nouă de tortură pentru Inamici, și mă simt desigur, foarte divin, trebuie să vină ei cât de curând cu ceva nou al lor. Și nici nu vor de fel să își arate aceste arme din prima. Uneori durează o noapte, alteori câteva, dar într-un final, apar ei cu ceva inedit, care mă dă pe spate. La propriu. Nici nu îmi dau seama cum adorm și pierd noțiunea timpului.
Și dacă tot vorbim despre arme-de-adormire-în-masă, să vă zic de noaptea trecută. Mi-au adus poțiunea magică într-un recipient nou, dar parcă totuși asemănător cu ceva cunoscut de demult, din timpul pregătirii mele inițiale, înainte de detașarea inițială către acest front. Era un recipient aparent de plastic, în care inițial părea că ar fi laptele uzual cu care am fost obișnuit. Ba pot jura cum că ar fi avut chiar și același gust. Dar sunt sigur că lichidul fusese înlocuit sau modificat prin adiție ori genetic.
Inițial am refuzat gentil să gust, lăsând capul ușor pe-o parte, inabordabil ca o domnișoară de pe CentruBEBEchi. Simțind totuși un ușor miros, mi-am dorit să și gust. Promit că doar din curiozitate! O fi același lucru? Oi fi eu paranoic doar? ... Am picat într-un somnic calm, lung și călduț. Vag, îmi vine în minte și un vis, dar nu îmi aduc aminte cu precizie ce ar fi putut fi. După două somnicuri lungi de trei‑patru ceasuri, mă simt dezamăgit de mine, de halul și putoare în care am putut fi păcălit. Și totuși, în același timp, mă simt mândru de dușmani. Mă simt mândru că își intră în mână și ne putem lupta cu puteri egale! Abia aștept să văd ce urmează în continuare! Sper să nu mă dezamăgiți, Adulți! Haos Ceaos, baby!
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
