Jurnalul unui soldat (Re)Bebel

noaptea 155

23 Iunie 2023
#toffifee #masaj #probe #spectacol #exclus #tehnică

          Bass-ul și cu toba mare, îmi pun silueta în valoare!

          Foamea nu avea să mă trezească în această zi. Ba dimpotrivă, chiar avea să fie blândă cu corpul meu. În schimb, ușoarele foșnituri pe care le puteam auzi levitând prin jurul culcușului meu, în combinație cu temperatura elevată a atmosferei, care începea să mă fiarbă lent, mi-au forțat ochișorii să se deschidă. Însă după cum mă știți, nu am fost deranjat și m-am trezit zâmbitor ca de obicei. Mă tot învârteam constant de pe-o parte pe alta de ceva timp încoace și tocmai din acest motiv înviorarea mea avea să fie iminentă. Bună dimineața, dragă Inamică! Ce-i cu această buză umflată astăzi? Te invit la micul meu dejun și putem discuta pe îndelete despre ce te supără cu adevărat! Aaa, ok! Am înțeles! Ai un loc sensibil și nu vrei să te ating acolo. Sigur! Voi respecta termenii tăi, atât timp cât tu îi respecți pe ai mei! O Tesla, multe cutii de bomboane Toffifee și iubirea eternă a BEBElinei blonde și m-ai câștigat pe viață!

          Cele două figuri feminine care îmi ridică și îmi masează egoul, dar în același timp și musculatura plină de acid lactic, nu aveau să îmi părăsească prezența pe durata întregii zile. Cu toate că protecția lor nu este una de natură fizică, am observat în nenumărate rânduri că nici nu este nevoie de astfel de calități. Corpul feminin este statistic mai slab din punct de vedere al forței, însă până și cei mai puternici și masivi bărbați pot fi răpuși cu ușurință de simpla voce, insistența lor, iar în anumite cazuri micile vânătăi oferite de o doamnă care se poate dovedi a fi chiar și cât jumătate de palmă a unei astfel de zeități. Se pare că de multe ori sexul masculin își poate antrena cu ușurință musculatura, pe când cel feminin calitățile sentimentale. Frumusețea lor fizică este deja dăruită și evidențiată de mama-natură.

          Observam faptul că Inamicii mei începuseră să se tot pregătească timpuriu, prin diverse proceduri. De exemplu, Doamna General continua să probeze diverse combinații vestimentare și tipuri de camuflări faciale. Din punctul meu de vedere, mai toate o avantajau în diverse feluri, dar necunoscând misiunea în care urma să ne îmbarcăm, nu aveam cum să îi ofer sfaturile mele. În orice caz, se pare că nu necesita ajutorul sau părerea mea. Pe latura opusă, Secundul a ales din start prima costumație pe care a probat-o. A fost hotărât de la început, dar în schimb am observat că s-a preocupat mai mult de partea logistică și de echipament. Oare așa complicată să fie această aventură în care ne vom îmbarca? Cu toții sper! Să nu cumva să mă excludeți, căci observ faptul că voi continuați să vă echipați și înarmați, însă eu se pare că rămân în aceeași stare precum am fost de când m-am trezit. Poate puțin mai mult distrat și încărcat cu energie pozitivă, datorită companiei Veteranilor. Dar din punctul de vedere organizatoric, nu văd nicio schimbare.

          Și ... m-au exclus! Mi-aș dori să nu fiu atât de supărat pe ei și aș prefera să cred că sunt plecați într-o misiune periculoasă unde probabil că i-aș fi încetinit, însă din păcate adevărul este crunt. M-au dezamăgit! Chiar și în acest fel, oricât de multă ură și supărare pot strânge împotriva lor în acest moment, sper să se întoarcă totuși teferi și nevătămați. În cele din urmă, mă pot ocupa chiar eu de ultimul pas și nu îi voi lăsa nezgâriați, nemușcați și nepălmuiți. Însă până una alta, pot spune că am ales să mă bucur de prezent și de plimbarea lungă alături de Bunicii Olteni. Și nici nu aș fi avut cum să nu mă bucur, de vreme ce aveam spectacolul alături de mine pe drum. Din mers, Caporalul își tot etala mișcările sale celebre de mare dansator, iar perechea sa continua să îmi fredoneze baladele de jale ale locului ei natal. Dar acum să nu aveți pretenții, căci mișcările nu se sincronizau pe ton cu muzica, însă luate separat, pot spune că aduceau amuzament privirii mele.

          Din păcate, purificarea a fost omisă pentru ziua de astăzi și chiar îmi pare rău. Adulții mei aveau deja formată o tehnică rapidă de o bună vreme încoace, dar chiar aș fi fost curios să văd cum s-ar descurca Caporalii neinițiați. Sunt sigur că experiența lor și-ar fi spus cuvântul. Am petrecut puțin timp de calitate, având parte de o joacă șturlubatică, după care am început a ne pregăti de odihna noastră cea de noapte. Hrana mea avea să fie furnizată prin intermediul acelui recipient de plastic, cu care am mai făcut cunoștință cândva și cu toate că memoria îmi indică faptul că nu s-a petrecut de mult, pentru mintea mea conștientă pare că s-a petrecut cu ere în urmă. Însă nu sunt foarte sigur dacă lichidul este de origine sintetică sau nu și pot jura că acest gust se aseamănă izbitor cu cel obișnuit. Leagănă-mă, Doamna mea, căci Inamicii nu par să revină prea curând! Și în acest fel chiar nu am adormit greu, dar în schimb am adormit trist și îngrijorat. Sunt absolut sigur că și voi ați fi simțit la fel în locul meu, așa că nu mă învinuiți! În schimb, tocmai ultimul gând care avea să mă viziteze înainte de a aluneca pe ulița somnului mi-a luminat brusc până și cel mai întunecat colț al minții. Ce zi a fost astăzi? Nu cumva ... ? S-au furișat la acel festival, iar eu nu am fost nicidecum atent! Of, unde ți-a fost mintea? Acum este prea târziu și nu mai ai ce face. Daaar, mare mi-a fost bucuria și extazul, când, la hrănirea din miezul nopții am avut parte de aceeași familiaritate cu care eram obișnuit. Sau poate că eram mult prea adormit. Amețit și confuz fiind, îmi doream să fiu sigur că nu visez, însă silueta de lângă mine era una care mi-a lipsit deja de multe ore bune. În acest fel, după o hrănire copioasă și o astfel de ușurare sufletească, pot dormi cu spiritul împăcat. Pe de altă parte, de ce aud această muzică puternică în bași și undeva în acel ultim rămas colț întunecat al minții?

(povestea mea continuă și mâine...)