20 Iunie 2023
#alarmă #forme #sforăit #mucigai #priză
Eu când dorm, nu obosesc, dar când obosești, tu dormi?
Întregul meu somn nocturn s-a prezentat a fi neîntrerupt, fiind lipsit până și de seva nutritivă, care îmi oferă energia și puterea infinită de care dau constant dovadă. Cea pe care voi o puteți resimți prin intermediul relatărilor mele. Și cred că aș fi putut continua în acest fel până ce Sorul cel nemilos de călduros ar fi fost deja mult prea sus pe cerul străveziu. Dar se pare că fabrica Inamicei mele produsese deja mai mult decât poate înmagazina, iar de vreme ce stomăcelul meu comunică telepatic cu aceasta, am ajuns să resimt până și eu una dintre alarmele de atenționare specifice acestui eveniment. Astfel, aveați să fiți martorii unui Bebel ochios, care se hrănea romantic în punctul incipient al unui schimb de tură astral. Un tablou cu adevărat deosebit! O minunăție a naturii! Ulterior, procesul meu de eructație a fost ghidat de către Mamaie 3, care în același timp avea să îmi relateze diverse povești în strânsă legătură cu formele norilor de pe cerul luminos, pe care mi-l prezenta din locația lipicioasă a Secundului. În prezent era neocupată, însă știu că în curând se va da startul muncii sale digitale și nelipsite din acest spațiu obsesiv al său.
La un moment dat, am observat că Secundul lipsește de o perioadă cam îndelungată de timp. Și cu toate că activitățile noastre uzuale aveau să continue într-un mod normal, ochii mei puteau observa foarte clar că ducem lipsa unei componente principale ale Bazei Militare. Fie că vă vine să credeți sau nu, acesta completează tabloul, chiar și când se prezintă episodic sau în fundal. Partea care avea să mă îngrijoreze avea să fie faptul că absolut toți cei prezenți se comportau de parcă nu ne lipseam de nimic. Mamaie 3 își continua îndeletnicirile casnice de logistică, Doamna General îmi forța musculatura după cum îi dicta programul curent, iar fratele blănos ne urmărea constant, fiind prezent în proximitatea noastră și mereu alert. De departe, puteam auzi totuși un sforăit ușor, dar vibrant. Ce-i drept, abia acum observ că încălțările favorite ale celui dispărut se află în continuare lângă pragul ușii exterioare, iar acest lucru îmi aprinde subit neonul minții mele. Nu ne-a părăsit, ci se pare că se află încă pe teren neutru. Este ascuns într-unul dintre colțurile mascate ale Unității Militare și își satisface momentul său mic de relaxare cognitivă.
Și după cum ați observat și veți tot observa în continuare pe parcursul povestirilor mele, sunt destul de puternic antrenat în artele intuiției supreme. Se pare că am analizat foarte bine situația recentă. Secundul avea să revină cât de curând, pășind buimac încoace de ușile cazărmii anterioare, unde picase sub influența unei adormiri contagioase. Dar mă bucur că nu ne-a abandonat mai mult. Ba chiar sunt în extaz pentru ca boala temporară a somnului l-a lovit în acest interval optim, căci astfel avea să ni se alăture în cadrul plimbării uzuale, de care avem în mod uzual parte într-o echipă completă. Comandante, șterge-ți bine urdorile care îți blochează privirea și uite-te limpede înainte, căci avem multe de studiat.
Pot simți faptul că locul nostru nou de purificare are un miros diferit față de cum eram obișnuit. Tocmai din acest motiv am decis să rulez o scanare completă de perimetru, mai ales din moment ce suprafața nu este masivă și nu ar avea cum să dureze mult. La o primă trecere în revistă, pot observa un nivel ridicat de Penicillium, ceea ce este uzual în acest tărâm și chiar poate proteja împotriva insectelor dăunătoare. Însă, citirile secundare indică totuși o creștere a sporilor de Cladosporium și Alternaria, care nu vor ajuta deloc încăperea curentă. Respirația este deja acaparată, iar oxigenarea e diminuată ușor, cu un epsilon de -0.024%. Trebuie neapărat să se intervină într-un mod salubrizant și îi observ pe Inamici cum își fac deja planuri. Cred că voi face chiar eu însumi o simulare separată legată de eradicarea acestei ciuperci contagioase, care poate da naștere unei pandemii ciudate, cum am mai observat în diverse filme. Oare din această cauză o avea și fratele meu acele mici pete lipsite de păr pe fruntea sa?
Rutina noastră balansantă de seară, care a început să se formeze recent, a reușit să îmi dezvolte până și mie un nou tip de priză. Aceasta se aplică doar în momentul în care sunt purtat de către Doamna General. Comandantul mă înglobează în culcușul brațelor sale precum într-o bărcuță moale, iar poziția îmi este atât de confortabilă, încât abia dacă mai mișc un picioruș din când în când. În tabăra alăturată, Inamica mea încearcă să mă țină într-un mod asemănător, însă corpul meu începe să se deplaseze de la sine. Este posibil să se activeze de la sine instinctul de andocare și hrănire, care mi-a fost instaurat încă de când am aterizat printre acești muritori. Astfel, mă întorc lateral, cu fața către pieptul acesteia, îmi introduc un braț pe lângă subrațul ei, iar pe celălalt îl întind cât mai mult în sus, spre gât. Din acest punct începe o luptă adevărată și nu pot înțelege mai exact de ce. Întâi îmi îndoi și îmi încordez picioarele, ca apoi să le pornesc în forță, contra gravitație și cât mai sus spre umărul purtătoarei mele. Aaa, cred că de fapt am înțeles. Până și inteligența nativă a acestui corp mă uimește uneori! Văzând cum aceste mișcări de balansare o obosesc uneori până la epuizare, eu încerc de fapt să îmi ajut Dușmanca în procesul de legănare, oferindu-i cadou o parte din inerția pe care o strâng cu ajutorul mișcărilor mele. Și nu contează cât de obosit sunt, căci nu voi înceta niciodată să te ajut în procesul meu de adormire! Nu e nevoie să îmi mulțumești! Stai și adună-ți respirația.
(povestea mea continuă și mâine...)
CITEȘTI
Jurnalul unui soldat (Re)Bebel
General FictionO lume nouă, ciudată, diferită și încă neexplorată așa cum cred eu, tatăl, că ar putea fi zărită prin ochii unui omuleț nou-născut, plasat în sânul familiei noastre cu un scop ascuns și mult mai amplu decât ne-am fi putut imagina vreunul dintre noi.
