Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

4

  Bâzâitul mobilului mă trezi din somn. Ce fel de om e acela care trezeşte pe alții în mijlocul nopții?
  Mă întind şi îl recuperez de pe noptieră, mormăind ceva nu prea frumos, supărată din cauza luminii orbitoare ce umplu brusc camera.
Desigur, necunoscutul.

Diriga ta e nesimțită rău.

Știu. Dar e 1 noaptea, omule!

Întunericul e el însuși propiul lui rege. Funcționează după propiile lui reguli și multe creaturi viețuiesc în el.

Serios? Vreau să dorm...

Dar ai o fățucă așa drăgălașă când te trezeşti din somnic...

Şi tu de unde mă rog știi?

Să zicem că mi-am rezervat locuri în primul rând la acest spectacol al trezirii tale de către mine.

Stai...ce? Unde mama naibii ești?

Agitația provoacă acnee.

Îhhhh, nu mai spune. Mă vezi?

Şi da, şi nu.

Asta ce vrea să însemne?

Că trebuie să te culci. Noapte bună!

Dar...

Pfff, nu mai spune nimic. Ciudatule.

Aşa ca tine?

Şi eu care credeam că ești un necunoscut de treabă! Ești la fel de nesimțit ca toți ceilalți! Te urăsc!

  Îmi închid mobilul și îl trântesc pe noptieră, astupându-mi capul cu pătura, suspinând ușor, adormind curând înapoi, visând o lume agitată, plină de ucigași...

  O mână rece lipită pe sub cămașa subțire mă trezi brusc, făcându-mă să tresar. Pielea mi se făcu instant de găină, un curent rece traversându-mă ca un fulger. Cineva era în pat la mine. Cineva stătea în pat la mine. Eram în pericol! Ce mă fac?
  Aleg să rămân nemișcată, sperând că agresorul va crede că dorm.

  —Ştiu că ești trează, micuțo, imi șopti la ureche necunoscutul cu o voce joasă şi dură.

  Oh, Doamne, am dat de necaz!