Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

35

  "M-am reînscris la școală. Șocul a fost mare, căci toți se holbau la mine pe holuri. Îmi făceau loc, ferindu-se ca de ciumă.
  Nu zic nimic. Nu fac nimic. Nu mă privesc în oglindă sau în reflexia de pe podeaua lucioasă. Nu mă uit nici pe geam, nici la ceilalți oameni.
  Mă așez în prima bancă, să pot vedea și auzi bine. Sau mai bine. Profii se uită ciudat, o babă îmi spune că nu am voie cu mască de Halloween în școală.
  Îi replic că nu port mască și ea își cere scuze cu o voce arțăgoasă. Îmi pun capul pe bancă și îmi acopăr fața cu gluga. Vocile colegilor mei sunt în ceață, undeva departe.
  Cineva se așează lângă mine. Nu mă mișc nici când mă atinge pe umăr insistent.
   Dar îmi ridic capul când degetul devine insuportabil.

  —Da? Ce e? șoptesc.
  —Îmi spui ce ai pățit?

  Puștoaica pare drăguță. Ca Frumoasa și Bestia. Sufletul ei e curat, intențiile sunt bune. Oftez.

  —Tata a încercat să mă omoare.

  Imediat cum o spun îmi dau seama cât de nonșalant am fost afirmând asta.

  —Mi-a vărsat niște acid pe față și...mna.

  Pare interesată, vădit afectată. Mă ia în brațe. E o senzație ciudată. Dar imediat ce se desprinde de mine, îi duc lipsa.
Încerc să zâmbesc, însă probabil că nu își dă seama de asta.
  Mă culc la loc în bancă, pierzându-mă iar în neant."