Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

6

În zilele următoare nu am primit niciun mesaj de la el. Poate că nici nu voiam să primesc...
Pe cine mint? Decât injurii de la toți nenorociții, mai bine citate retardate dar extrem de frumoase de la tipul ăla...
Până când...

Când lupul va merge cu tine, îți vei aminti...

Mi-a fost dor de tine

Trimit mesajul fără să gândesc și îmi vine să îmi dau o palmă.

Ce drăgălașă ești! Odododo!

Pfff, lasă.Totuși, ce e cu citatele?

Răspunsurile ar fi așa simple dacă viața nu ar fi așa de complicată...

Asta nu îmi răspunde la nimic...

Nici nu trebuie. Pentru că nu e momentul să aflii răspunsurile.

Sunt încă supărată pe tine...

Știu. Și nu aștept să fiu iertat. Ci înțeles.

Nu poți înțelege ceva ce nu cunoști. Iar eu nu te cunosc suficient de mult ca să îți ofer "înțelegerea" mea.

Mda....la ce mă gândeam...O zi bună.

Stai...

Poate e la fel de trist ca mine...Poate că asta e problema noastră...Nu e nimeni care să ne asculte...
Mă așez în bancă, așteptând să se termine toate orele ca să merg acasă, singurul loc liniștit din viața mea...

Descui ușa de la intrare, dându-mi seama că părinții mei întârzie... Oftez prelung, bucurându-mă de liniștea mormântală ce îmi mângâia urechile.
Intru la mine în cameră, însă lumina nu mergea, în cameră fiind aproape întuneric beznă. Și totuși văd o siluetă ușor conturată de lumina difuză ce stătea în pat la mine. Tresar, dar nu e decât el. Să mă tem de prezența lui?

-Cum ai intrat?

Nu făcu decât să ofteze zgomotos.

-Vreau să vorbim...