Volumul I Anonymous
Tăcerea e cel mai puternic urlet, așa îi plăcea să zică.
Nu toți îngerii cu aripi negre sunt răi...Am descoperit asta după multă vreme.
Dragostea e cel mai profund și inexplicabil sentiment, un amalgam de emoții și senzații... At...
Ne pregăteam să plecăm din maternitate, eu și Max, cu bebe al nostru gângurind în brațe, zâmbind fericiți și încântați de mica bucățică din amândoi în brațe. Nu am crezut că voi fi vreodată în stare să schimb un scutec și să adorm un bebe, însă imediat cum am primit vestea, mi-am dat seama că nu am de ales.
Poate că nu a fost cu intenție, sau poate că a fost o greșală iar asta a fost pedeapsa, dar nu am putut să renunț nici măcar în ultima clipă la mogâldeața ce creștea în mine, la adăpost. Mă bucur că eu și Max ne-am împăcat. Parcă ar fi un dar divin. Ar fi fost trist pentru cel mic să crească fără un tată. Ne suim în mașină, el la volan și eu cu bebe în dreapta lui, pornind spre casă. Max dădu ușor drumul la muzică iar cel mic începu să râdă. Petrecăreț de mic, ce să zic.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Max se întoarse cu fața spre mine, zâmbind, ca mai apoi fața să i se crispeze, privind pe fereastră. Nu am mai avut timp să reacționez, am țipat și mi, am luat în brațe strâns băiatul, înainte să simt impactul dureros și mașina cum e aruncată pe asfalt alunecând ca pe gheață. Nu vreau să mor!
