Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

12

Strada Apusului, lângă vechea brutărie, ora 3:30

Ce?

Doar vino...

  Suspin, căci ideea de a merge noaptea pe strada nu îmi surâde. O fi vreun test de-al lui, probabil. Sau cine stie...

   Îmi termin referatul pentru școală și mă gândesc ce aș putea face...Să merg, să nu merg...Până la urmă pare un om de treabă...Adică putea să îmi facă rău de atâtea ori și totuși...

  În cel mai rău caz mă aleg cu un viol sau cu o moarte dureroasă, deși nu cred că se va întâmpla, sper...
   Câteva ore mai târziu mama veni să îmi stingă lampa și să mă pupe de noapte bună.

  Îmi setez alarma și mă duc la culcare, având pregătite lângă ușă geaca și adidașii, precum și niște haine de schimb, ca să evit mersul pe stradă în pijama.

  La 2:55 îmi sună telefonul și mă îmbrac iute, ieșind ca un ninja în întuneric, pășind ușor când trec pe lângă dormitorul părinților, ieșind din casă în siguranță. Afară era îngrozitor de rece, iar geaca era destul de subțire, ceea ce mă făcea să tremur. Nu îmi ia drumul mai mult de 10 de minute, însă e întuneric și îmi e groază...Orice drogat sau bețiv poate aparea de nicăieri pe străzile astea...

   Ce nebunie!

   Traversez strada pustie, oprindu-mă în fața brutăriei. Sau a locului unde cândva se făcea pâine caldă. Îmi plăcea brutăria. Mereu îmi luam covrigi de aici. Erau așa buni!
   Amintirea mirosului de pâine cu coajă crocantă și miez fierbinte și moale mă învăluie în acel întuneric rece al nopții.

   Vraja e ruptă de două brațe mari ce mă prind și îmi astupă gura, trăgându-mă pe o alee pustie, neluminată.

   —Shhhh! șopti răpitorul.

   Iar eu am înghețat.