Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

33

  —V-a trebui să te relaxezi, spuse acupunctorul.

  Stăteam doar în lenjerie întinsă pe pat, probabil singurul lucru din camera asta, pe lângă un casetofon, căci se auzea o ușoară muzică clasică plutind încet în încăpere și de doctor. Dr. Yan, mai exact.     Iar în afară de o ridicătură în podea, de care m-am și împiedicat, nu am mai sesizat nimic.

  —Acupunctura se bazează pe refacerea echilibrului de energie din corpul tău...

  Sincer acele alea dureau ca naiba când intrau în piele. Nu e destul că nu văd, acu' o să rămân și fără mâini...

  —Trebuie să simți cum circuitul energiei tale se schimbă, continuă să bolborosească, înțepându-mă cu alt ac de fiecare dată când inspiram.

  Încerc să îmi centrez atenția asupra melodiei din fundal, întrebându-mă cine a scris-o.
  O amintire ciudată îmi trece prin spatele pleoapelor, accentuând durerea acelor înfipte în mine, obligându-mă să deschid ochii, lovindu-mă de același întuneric ca de obicei...Simțeam transpirația cum imi inundă părul, căzând pe frunte, în timp ce amețeala și durerea se intensificau.

  —Trebuie să lași amintirile să curgă, spuse doctorul împingându-mă înapoi pe pat. Trebuie să te împaci cu ele.

  Și atunci mi-am amintit totul... Ca și cum s-ar fi deschis un portal spre trecut. Spre acea zi ce mi-a schimbat toată viața...
  M-am văzut în rochița albă cu floricele pe care o purtasem în prima zi de școală. Afară era încă foarte cald, ca in mijlocul verii, deși toamna începuse de ceva timp.
  Am știut că nu va fi bine din prima clipă în care i-am văzut pe viitorii mei colegi. Îmi adresaseră niște priviri ciudate și nepăsătoare.
   Îmi amintesc și prima piedică, când toate cărțile mele au ajuns sub picioarele lor, primii pumni, primele nopti nedormite, prima dragoste, un puști foarte drăguț ca aparență, însă crud,nemilos și nepăsător...
  Mă vedeam căzută sub pumnii lor și plângând neîncetat, stârnind râsetele de amuzament ale celorlalți.

  —Nu. Fă-i să înceteze!

  Strigam la profesorii de pe holuri, la elevii ce priveau cum sunt călcată în picioare, ce însă nu mă vedeau și nici nu reacționau... Tot ce voiam era să se oprească!