Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

19

  —Și acum poți? îl întrerup iar.
  —Ce să pot? spuse confuz.
  —Știi tu, sa respiri si chestii, spun stânjenită.
  —Nu, sunt un zombie, ble! se strâmbă el, făcând mai mult o față de speriat decât amuzantă. Sunt bine. Deși să nu îmi vorbești în jumătatea asta de ureche. Nu mai e utilizabilă. Gata plimbarea, haide acasă, spuse pornind cu mine la braț.
  —Și cum te descurci fără un ochi și fără ureche?
  —Ascult mult, cu picioarele.
  —Serios? spun râzând.
  —Vorbeam serios. E vorba de energie și... chestii. În plus, ține minte că sunt pe jumate demon... Deci...
  —...magic!!completez eu. Acum, spune-mi despre vampiri...
  —Enervanto. Fie. Deși asta era povestea despre mine, dar...
  —Te log flumos, spun punându-mi figura de cățeluș drăguț și cerșetor.
  —Păi, seamănă mult cu tine, cedă el.
  —Vampirii?
  —Da. Sunt la fel de enervanți și obostitori ca tine. Vreau să știu aia, zi-mi aialaltă, mergem acolo, mergem dincolo...îh! spuse exasperat.
  —Hei! Nu sunt așa!
  —Ba da!! spuse chicotind.

  Mă ridică în brațe, începând să se învârtă cu mine pe alee, țipând.

  —Bine, bine, gata că te văd dublu.Și nu sunt enervantă.
  —Și cum sunt? Frumos, nu? Ba da ești super enervantă. Atât de enervantă că îmi vine să îți iau o vată de zahăr.
  —Aw! spun îndulcită.
  —Poate o să taci și tu din gură, adăugă, pornind spre ieșirea din parc.
  —Hei! Ticălosule! Vino înapoi!spun când termină propoziția.

  Se lasă prins și începe să strige.

  —Viol! Ajutor! Aaa, mă bate!!

  Niște oameni se uitară ciudat la noi.

  —Încetează, zic.
  —Mă simt agresat sexual. Pleacă, spuse foarte afectat.
  —Pe bune?! Mă faci enervantă de juma' de oră, și tot eu sunt cea care agresează? Gata, bag divorț!

  Își pune mâna în dreptul inimii și pare că se sufocă. O clipă și cade pe cimentul ud.

  —Stai, ce... Nu!

  Mă așez speriată lângă el, apropiindu-mă de chipul lui nemișcat. Iar hoțul se trezi și mă sărută.

  —Te-am păcălit, scoase limba.
  —Trișorule!