Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

36

  —Câte degete vezi?
  —Ummm...4? spun holbându-mă la mâna lui încă încețoșată.
  —De fapt, erau 5. Pentru că am intrebat câte degete vezi, nu câte sunt ridicate.
  —Ești retardat.
  —Știu, spuse calm. Dar știu că mă iubi, chicoti întinzându-se în brațele mele.
  —Foarte. Îmi spui cum te cheamă?
  —Sunt animăluțul tău de companie. Poți să îmi spui cum vrei. Mai puțin "Bob" pentru că nu îmi place.
  —O să te cheme Ștefan.
  —Nu îmi place.
  —Dar ai zis orice!
  —Sunt o javră cu personalitate. Ce vrei? chicoti.
  —Ce zici de Mike?
  —Nahh.
  —Gata. O să te cheme Vladimir Von Trier.
  —Yuck. Ce nume hidos. O să îmi spui Xander și gata.
  —Dar ai zis să îți dau eu un nume!
  —M-am răzgândit. Pam, pam, pam! Mă duc la magazin.
  —De ce?
  —Reducere la prezervative, zise.
  —Ce să faci cu alea?
  —Pentru orice eventualitate. În plus, rezerva e pentru zile negre. Sau pentru când o să mă droghez iar și o sa am chef de un viol.
  —Ce?!!
  —Paa! râse și închise ușa în urma lui.

Ce ciudat... Nu o să îl mai las să doarmă cu mine. Covorul e suficient. Sau o închisoare în pod...

  —Gata, m-am întors! trânti ușa câteva zeci de minute mai târziu Am luat detoate: simple, cu capsuni, banane...

În timp ce le zicea arunca cu cutiile în mine. Cred că erau cel puțin 40.

  —Ce faceți aici,zise mama intrând în sufragerie.

Anonimul se trânti peste mine ca să acopere sarcofagul din cutii de Durex.

  —Nimic! spuse stânjenit.
  —Măi, băiețaș, ai grijă cu fata mea că ne supărăm, râse mama. Întâi nunta, apoi bebelușii.
  —De acord, chicoti.
***
  —Trezește-te, spuse anonimul și mă scutură puternic. Trebuie să plecăm, zise.
  —C...ce? Unde? zic somnoroasă.
  —Tata a pus pe cineva să ne ucidă. Hai, trebuie să plecăm, mă trase el din pat și mă îmbrăcă cu geaca groasă.