Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

26

  —Încă un pas, haide, nu e nimic de care să te lovești...momentan.

  Eram în grădina casei mele, încercând să folosesc un băț pe post de baston ca să merg. Și să învăț să mă ghidez după sunete. Oftez și continui să pipăi ușor drumul cu bățul, enervată de faptul că el își schimba poziția non-stop, iar eu trebuia să mă învârt ca o drogată după el.

  —Stai locului! mormăi. E destul că nu pot să te văd, nu mă face să și alerg ca apucata după tine!
  —Bine, spuse și îl aud cum se trântește în zăpadă.
  —Acu' zi și tu ceva, să stiu unde ești, spun îmbufnată, îmbrățișând unul din copacii din curte din cauza indicațiilor lui inutile și inexistente.
  —Mă înșeli cu copacul? Divorțăm! spuse de undeva din fața mea...sau din dreapta?
  —Jur că dacă te prind îți indes bastonul ăsta pe gât! strig.
  —Strigi în direcția greșită, râse zgomotos.

  Enervată, mă intorc pe călcâie și mă îndrept spre casă, sau cel puțin așa cred, înainte de a cădea cu fața în zăpada rece.

  —Aaaarghh!! urlu de-a dreptul furioasă.

  El se apropie de mine, căci auzeam zăpada cum scârțâie sub ghetele lui și mă luă în brațe până in casă.

  —Ce vrei de Crăciun? mă întreabă.
  —Vreau să te văd, zic sperând să observe aluzia.
  —Se face! spuse încântat, ajutându-mă să mă dezbrac de geacă și ghete.

  Oftez, căci nu cred că voi putea primi vreodată acel cadou...

  —Va fi bine, spuse el încurajator. Sunt aici pentru tine. Cum ai spus și tu: orice va fi, o să trecem împreună peste, adaugă sărutându-mă pe frunte protectiv.
  —Dacă nu voi mai vedea niciodată?suspin.
  —Atunci voi fi în continuare îngerul tău păzitor. Și vei vedea prin mine, mă sărută el apăsat, dorind să îmi ia toată durerea și teama din suflet.

Oftez, însă puțin mai ușurată. El e aici, el va fi aici mereu...pentru mine...