Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

60

  În salonul micuței, câteva zile mai târziu, intră chiar ticălosul care cu câteva luni în urmă îi distruse viața.
  Surprinzător, veni să își ceară scuze. Probabil mogâldeața i-a furat inima. Copiii...

  Sau poate că nu a fost el, căci, în spatele lui, un demon bătrân și șchiop stătea rezemat de un baston lângă ușă. Îmi zâmbi, ca mai apoi să se facă nevăzut. Probabil că el e cel care i-a umplut sufletul de remușcări săracului băiat.
  O clipă mai târziu îmi amintesc brusc și cine era acela...
  E posibil ca, după atâta timp... el... tatăl meu... să facă ceva bun.... pentru mine?
  Zâmbesc. Probabil că acel mirific cazan cu smoală în care a zăcut câțiva ani i-au schimbat părerea despre lume.

  —Crezi că am putea să o luăm de la început? întrebarea lui mă scoase din transă.

  Aura îngerașului meuse coloră într-un roz pal, iar răspunsul pe care îl bănuisem deja îl face pe puști să zâmbească.
Poate nu e așa rău... Poate...
  Și totuși un sentiment greu de pericol mă apasă. Ca un nor negru ce e gata să acopere soarele.
  Nu, nu se va întâmpla. Am fost ales să o protejez. Și asta voi face.
  Chiar dacă va trebui să mor a doua oară.

***