—Nathaniel deci, frumos nume, spun agățându-mi haina în cui.
—Bleah, scoase el limba. Preferam ceva mai... puternic, știi tu.
—Ești mult prea mofturos. Mie îmi place "numele" tău. Acum, continuă. Ce era cu fantoma?
—Nimic. Nu era o fantomă. Era doar în comă. Nu ești mort, ci desprins de corpul tău. Bine, nici asta nu e o situație definitivă. Depinde de... e greu de explicat, spuse confuz și el.
—Spune-mi, spune-mi, ce s-a întâmplat după asta? continui eu interogatoriul.
—Nimic. A murit tipa și fantoma ei a dispărut. Probabil că e bine. Sper, adică... Ehh, chestii.
—Veste nașpa. Nu mai avem nimic în frigider.
—Veste și mai nașpa. Mergem la cumpărături. Hihi.
—Yey...bocancii sus!spun plictisită.
Pornim legănat spre magazin, ca apoi să ne amintim că nu avem niciun leu la noi. Enervată, îl alung pe "Nat" să îmi aducă portofelul cu ponei de acasă. Eu l-am așteptat în magazin, la căldură.
—Gata, zice gâfâind, fluturând portofelul.
I-l smulg din mână și îl deschid.
—Pfoai, e gol. Super, hai acasă.
—Ba nu, zic să facem ce face toată lumea fără bani. Cerșim!
—Nu fi dobitoc, îmi dau eu ochii peste cap.
El își scoase gluga, aranjându-și haina, luând loc pe marginea drumului.
—Dă-mi căciula ta, spuse și o puse pe jos. Cine nu o să ajute un copil cu față de extraterestru? râse. Acum pleacă, îmi strici acoperirea.
—Ciudat iubit mai am și eu, bolborosesc, mutându-mă pe o bancă mai depărtată, așteptând să îngheț.
—Yeyy, am făcut cinci lei. Sunt un cerșetor bun, râse.
—Da, dar tu nu ai nevoie de bani, mormăi.
—Restul îl dau la cei care chiar au nevoie. Promit. Acum, să luăm niște mere, ce zici?
أنت تقرأ
Băiatul cu Mască ~volumul1&2~
الخيال (فانتازيا)Volumul I Anonymous Tăcerea e cel mai puternic urlet, așa îi plăcea să zică. Nu toți îngerii cu aripi negre sunt răi...Am descoperit asta după multă vreme. Dragostea e cel mai profund și inexplicabil sentiment, un amalgam de emoții și senzații... At...
