Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

47

  Înainte să deschid ochii, o parte din mine se rugă să nu fim la spital... Ceva ce din păcate nu s-a întâmplat. Probabil aveam hipotermie.
  Moarte enervantă, m-a aruncat din nou aici... Ce pot să zic? Minunat! Sesizați sarcasmul, nu?
  Fără să deschid ochii, căci nu mă simțeam doritor de a revedea iadul din care am încercat să scap, încerc să îmi dau seama dacă sunt întreg cu totul.
  După o studiere atentă, îmi dau seama că totul e ok, poate puțin degerat și cu excepția faptului că aripile mele frustrate îmi înțepau spatele dorind să iasă. Ce să faci, aripi cu personalitate.
  Pe lângă asta, aveam urgentă nevoie la baie. Foarte urgentă. Atât de urgentă încât am deschis ochii.
  Lumina orbitoare mă zgârie pe ochiul sănătos, orbindu-mă câteva clipe. Mă ridic din pat și pic pe podea ca un erou ce nu sunt.

  —Fac pipi picioare inutile! bolborosesc.

  Probabil că nu le pasă. Așa că, având picioare gumate și brațe de gelatină, precum și o vezică gata să explodeze, m-am târâit ca o râmă prin cameră, până în baia murdară.
  Yey, am ajuns lângă budă! Scuze, closet. Da, asta e ceea ce voiam să zic. Ar trebui să încetez să mai vorbesc singur...
  Acum, cum aș putea ajunge într-o poziție mai...normală?

  Răspunsul îl găsesc câțiva centimetrii mai departe de mine. O gaură pusă acolo pe post de canalizare în caz de inundații, cu o denumire specifică pe care numai mamele a tot-știutoare și inginerii o știu.

  —Ahhh, e așa bine să fi gol, mormăi când scap de durerea de vezică. Wc-ul perfect!
  —Cum ai ajuns aici?o asistentă a întrat în salon și mai apoi în baie, fără să o aud.
  —Am vrut la baie...

Nimic straniu...deloc...

***