Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

16

  —Și am deschis ochii. Sau, mă rog, ochiul, căci partea dreaptă a feței era acoperită de bandaje uleioase. Un gust acru-amar îmi umplea gura, pe lângă tuburile gigantice pe care le simțeam alunecându-mi până în stomac.
  Aveam nasul acoperit strâns cu bandajele alea enervante, pline de creme uleioase, dar totuși nu simțeam nevoia să respir. Lumea era tăcută. Nu îmi aminteam nimic. Sau nu voiam să îmi amintesc.

  Mă simțeam straniu, ca într-un corp străin, orb, distrus, într-un loc în care nu mai aparțineam. Eram paralizat, pe jumătate mort, un sfert viu iar restul într-o stare de nesimțire, de necunoaștere, de lipsă.
  Încerc să mă relaxez, să adorm la loc, înconjurat de sunete și imagini încețoșate, lipsite de contur și formă.
Eram înconjurat de nimic, un nimic alb lăptos, cu umbre ciudate, neclare.

  Simt cum ard mocnit pe interior și revăd clipele de groază. Mă tem din nou, neputincios, lumea se învârte cu mine, lovindu-mă de marginile ei ca un strop de apă de sticla care mă ține închis, prins în viață într-o lume a morții.
  Nu vreau decât să dispar...