—Ziua aceea a fost chiar bună. Nu tu bătaie, nu tu înjurii sau glume urâte. A fost perfect. Până am plecat spre casă, spuse strângându-mă de mâna mea rece, uscată.
Mă simțeam ciudat, cu un sentiment puternic de pericol iminent plutindu-mi de jur-împrejur, făcându-mă să mă simt inconfortabil.
Și apoi l-am văzut, ca o surpriză ucigătoare, cu haine rupte și cu chipul neîngrijit.
S-a aruncat asupra mea mârâind straniu, iar o dâră lucioasă de flegmă îi aluneca pe bărbie, aproape căzându-mi pe obraz.
Nu am văzut multe, doar sticla strălucind în lumina soarelui, pumnii ce mă țineau strâns de tricou și privirea crudă.
Totul se sfărâmă când lichidul acru îmi atinse obrazul. Am urlat cât de tare am putut, zbătându-mă sub stropii de acid ce îmi alunecau pe față, topindu-o dureros de tare. Lumea era în ceață și îmi doream ca agonia să se termine.
Îmi dădu drumul cu un geamăt, iar mâinile mele se duseră instinctiv pe față, ca să mă șterg.
—Nu, nu, spuse cineva, cu o voce îngălată, stranie, depărtându-mi palmele la timp.
Urlam de durere, zvârcolindu-mă în neștire. Un material îmi tamponă fața, dar eu nu mai puteam simți nimic. Mă sufocam cu una dintre nări îmbibată cu acid și durerea m-a tras cu ea în întuneric...
—Hei, a trecut, șoptesc încurajator, strângându-l de mână.
Anunț că următoarele 40 de capitole sunt scrise, doar că trebuie să le corectez și să le mut din volumul făcut separat aici. Păreri?
CITEȘTI
Băiatul cu Mască ~volumul1&2~
FantasyVolumul I Anonymous Tăcerea e cel mai puternic urlet, așa îi plăcea să zică. Nu toți îngerii cu aripi negre sunt răi...Am descoperit asta după multă vreme. Dragostea e cel mai profund și inexplicabil sentiment, un amalgam de emoții și senzații... At...
