Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

24

  —E prima dată când pregătesc dovleci de Halloween, spun torturând săracul dovleac.
  —Nu?! Eu iubeam partea asta a anului. Era a treia dintre preferate, după Crăciun și Paște.
  —De ce? Mi se pare doar o pierdere de timp...
  —De ce?! Păi, bomboane, costume, farse, petreceri, jocuri, decorațiuni, povești de groază, colindat, bomboane...
  —Ai mai zis bomboane, îl întrerup.
  —Da, știu. Cele de marțipan sunt de-li-ci-oa-se! silabisi el.
  —Și, ne costumăm?
  —Eu port costum tot anul, daca pricepi aluzia.
  —Gata, nu te mai victimiza. Devine enervant.
  —Blah, blah,blah, mă imită el.
  —Gata, potolește-te!

  Mă reped la el dar mă prinde de mâini, ajungând cumva în spatele meu.

  —Sari cu cuțitul la mine, nu ? spune și mi-l smulge din mână.

  Uitasem că îl aveam în mână. Omul ăsta când te enervează, te enervează rău.

  —Ești așa mrr când mă ameninți, șopti împrăștiindu-mi mici fiori pe gâtul descoperit.
  —Ummm...

  Mâna care ținea cuțitul încă murdar de dovleac se apropiase destul de mult de gâtul meu.

  —Perfect. Nu e prea original, dar costumul cu un cuțit înfipt în gât e creepy și amuzant, tresări într-o explozie de energie, momentu terminându-se la fel de ciudat cum începuse.
  —Ăăă...ce? spun confuză.
  —O să am nevoie de cuțitul ăsta, de o sârmă și de...
  —Heeeeiii!

  Dar nu răspunse. Plecă din bucătărie bolborosind ceva de ciocane.

  —Am nevoie de cuțitul ăla!spun privind obosită la dovleacul sacrificat pentru nimic.