Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

6

  Zilele următoare s-au scurs greu... Minutele păreau ore, orele zile iar eu traiam într-o continuă așteptare obosită, sperând că ceva se va schimba...
  Tata nu a mai dat pe acasă de atunci. Și a fost cea mai liniștită săptămână. În sfârșit am dormit liniștit.

  Am intrat în casă fiind lovit de o stare ciudată de panică. Nu se auzea nimic, deși mama trebuia să fie acasă.

  —Mamă?

  Mâna ei tremură ușor, udată cu sânge. Era întinsă pe podea, nemișcată, într-o baltă de sânge.

  —Mama!!

  Mă reped spre telefonul fix, sunând la salvare, îngenunchind lângă ea. Deschise ochii, privindu-mă slăbită. Zâmbi ca de fiecare dată. Apoi căzu în inconștiență.
  Paramedicii ajunseseră în câteva minute, timp în care am simțit cum totul se năruie. Îmi era groază. Groază că o voi pierde.
  Îi acordară primul ajutor, bandajându-i rănile, ca mai apoi să o urce pe o targă.
  Am mers cu ei în salvare, aproape mecanic. Tot ce știam era că ea e rănită, țiuitul venit din infern al mașinii care gonea pe străzi amețindu-mi mai tare gândurile zbuciumate și confuze.
  Mă durea capul, lumea era în ceață. Iar ea zăcea într-o baltă de sânge.

  Mă simt sfârșit...