Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

8

  —Am leșinat de câteva ori de la nesomn. Nu credeam că pot sta atât de mult timp treaz... Dar apoi ea s-a trezit și am uitat de toată frica și oboseala, își continuă el povestea.

  Câteva zile mai târziu am plecat amândoi acasă. Iar tata nu s-a mai întors.

  —Trebuie să îi iertăm faptele, spunea ea.

  E așa bună! Are un suflet de aur. Și eu am aripi negre...
  O ajut cu spălatul vaselor și cu tăiatul legumelor. Mâinile ei încă tremură și nu vreau să se rănească. În schimb fac buba eu, tăindu-mi degetul, prin mica rană deschisă începând să curgă firicele roșii. Nu mă clintesc, privind cum un strop cade pe masă.
  Mama e cea care mă scoate din transă și îmi pune plasture pe deget.

  Nu zic nimic. Mă simt ciudat. Am aripi negre...