Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

9

  Un nou mesaj veni în timpul orei de franceză, așa că l-am citit pe furiș sub bancă. Oricum nu pricep o boabă, așa că nu mai are rost să mă chinui degeaba.

Tu crezi că întunericul e aliatul tău. Dar tu doar l-ai adoptat. Eu am fost născut în el, modelat de el. Nu am văzut lumina decât când am fost deja bărbat, iar atunci nu mai rămăsese din mine decât un orb!

Ești ok?

Sincer? Nu.

Ce ai pățit? Aș putea încerca să te ajut.

Ehhh, ce îi doare pe cei triști nu poate vindeca nimeni...

Dacă îți împarți suferința cu cei din jur o să fie mai ușor să reziști.

Vise ciudate....nimic nou. Uite încă un citat: Şi demonii m-au întrebat cum de cunosc atât de bine drumurile iadului. Le-am spus că nu am nevoie de o hartă pentru întunericul ce îl cunosc atât de bine...

Ești trist

Nu de când te-am întâlnit. Sunt doar abătut, sfâșiat pe interior. Azi chiar e o zi bună. Când trăiești atât de mult în durere, ajungi să crezi că atâta timp cât doare, e bine. Ajungi să crezi că dispariția suferinței este durere. Și vei ajunge să crezi că a durea înseamnă fericire. Simplu, dar dureros.

  Am cerut voie la baie și am ieșit pe hol, ștergându-mi câteva lacrimi ce scăpaseră fără voie.
  El....e ca mine.... și nu stiu ce doare mai tare...

Știu că plângi și știu că e vina mea. Dar tu ai vrut un schimb de întuneric și dureri. Nu îți face griji, când vei avea nevoie, îți voi accepta o parte din suferință. Pentru că se pare că tu ești ancora mea, iar eu a ta... Sau cel puțin vreau să sper... Şterge-ți lacrima de pe chipul tău frumos, căci astăzi ai salvat un om...

Ok, sper că va plăcut. Acum, cum credeți că arată cei doi? Cum vă imaginați pe ea și pe el și cum credeți că îi cheamă?