Băiatul cu Mască ~volumul1&2~

46

  Când deschid ochii îl văd pe Max lângă copilaș, jucându-se cu el. Micul meu pui gângurea fericit.

  —Sper că te-ai spălat pe mâini, spun supărată.
 
  Max se uită la mine, apoi din nou la bebeluș.

  —Chiar aș vrea să îi fiu alături. Vreau să îl ajut. Să fiu tatăl pe care îl merită. Te rog...

  Zâmbesc, încuviințând. Asta e sigur mâna îngerașului meu, cine știe ce a făcut și cum a reușit.
  Îmi iau pruncul în brațe cu grijă și îi dau sân. Suge cu poftă, aproape înnecându-se. Atingerea lui umedă gâdilă.

  Câteva zile mai târziu eram gata de plecare acasă. Max adusese mașina, luându-și în serios rolul de tată, apoi am plecat.
  Dădu drumul la muzică iar micul Nathaniel începu să râdă și să dea din mânuțe, făcându-ne să râdem.
  Razele soarelui ne umplea inimile cu bucurie și căldură, iar momentul acesta, al unei familii fericite era de neprețuit.

  Apoi, înainte de a conștientiza ce se întâmplă, fața lui Max se crispă, apou încercă să tragă brusc de volan, însă tirul intră cu toată viteza în noi, claxonând zgomotos, ca un taur în arenă. Mi-am strâns puiul la piept și tot ce am putut auzi au fost urletele lui speriate și fierul cum se îndoia în jurul nostru.
  Clipa de durere nu durează mult și simt cum mă sting încet, înaintând spre lumină...

Sfârșit. Sper că v-a plăcut această poveste! Păreri?