Îmi astup fața cu perna, ca să îmi înăbuș suspinele ce nu conteneau să iasă valuri, zguduindu-mi trupul slab și neputincios în fața singurătății. Aud fereastra deschizându-se, însă nu fac niciun efort de a ma ridica, rămânând cu fața îngropată în perna moale.
El se așeză pe pat lângă mine, oftând și mângâindu-mi ușor spatele, foarte protectiv.
—Îmi pare rău...Din cauza mea ai ajuns...așa... spuse mohorât încercând să se apropie de mine ca de-un vas prețios zgâriat.
—Sunt așa singură! strig. Și orice persoană care intră în viața mea o strică mai rău!
Încep să mă zbat, aparent fără motiv, încercând să scap din cușca brațelor lui, urlând ca un animal sălbatic, sufocându-mă, ajungând să nu mai pot striga deloc, ci doar deschizând gura mută, mimând un urlet tăcut, îmi înfing unghiile în brațele lui, dorindu-mi să îl sfâșii cu sălbăticie, terminând totul printr-un suspin dureros de bestie înfrântă, în brațele lui calde și primitoare.
—Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă șopti el de mii de ori ca o incantație liniștitoare, ștergându-mi lacrimile una câte una, ca un frate iubitor, legănându-mi trupul ușor, lin și cu grijă, ca un tată protectiv.
Mă agăț cu brațele de hainele lui, strângându-l cu toată puterea, dorindu-mi ca el să nu mai plece niciodată, căci mă simțeam ca acasă în leagănul brațelor lui, pline de dragoste și grijă...
CITEȘTI
Băiatul cu Mască ~volumul1&2~
FantasyVolumul I Anonymous Tăcerea e cel mai puternic urlet, așa îi plăcea să zică. Nu toți îngerii cu aripi negre sunt răi...Am descoperit asta după multă vreme. Dragostea e cel mai profund și inexplicabil sentiment, un amalgam de emoții și senzații... At...
