5

181 23 1
                                    

***
—Deci tatăl tău s-a supărat că erai înger?spun privindu-l cum stă relaxat pe bancă, cu gluga trasă pe ochi și cu brațul încolăcit în jurul meu.

  Eram în parcul din centru, în mijlocul unei clipe de meditare asupra trecutului său. Aveam multe întrebări, iar el a decis într-un final să îmi împărtășească din trecutul lui zbuciumat.

  —Nu știu. Poate s-a supărat că eram născut din același întuneric ca el, spuse calm, bătând aproape plictisit cu degetele în banca rece.
  —Și ce s-a întâmplat după aceea?
  —Destul de multe. Mama, fiind înger, a încercat să mă înscrie la Academia Îngerilor, unde învățase și ea, dar nu m-au primit, ridică din umeri, oftând încet.
  —De ce?

***

  Directoarea zâmbea mereu și, depănând amintiri cu mama, au ajuns să discute și despre înscrierea mea.

  —Oh, ar fi frumos, spuse surprinsă directoarea. O, copile, desfă-ți aripioarele, spuse emoționată, ca atunci când vezi ceva foarte drăguț.

  Mi-am întins aripile negre, iar în momentul imediat următor, secretara intră cu cafelele și scăpă tava pe jos, îngrozită.

  —Uh...um, da...o să vorbim, spuse directoarea, însă ștam că nu voi fi primit printre cei cu aripi albe, cei buni...

***
  —Dar e așa...nedrept! mă ridic furioasă de pe bancă, privindu-l. Tu ești de mii de ori mai bun ca ei! Sunt sigură!

  Clocoteam. Ce nedrept!

  —Calmează-te, ușor, să îți povestesc în continuare. Trebuie să învățăm să iertăm, spuse la fel de reaxat, ca un profesor bun și înțelept.
  —Mda, ai dreptate. Doar că mi se pare nedrept...

  Mă așez înapoi, privind spre copacii uscați, roșiatici, așteptând continuarea poveștii în care voiam să mă afund din ce în ce mai tare...
***

Băiatul cu Mască ~volumul1&2~حيث تعيش القصص. اكتشف الآن