Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 3

Am pus jurnalul la loc în geantă. Am auzit sunând la ușă... Era ora să plec. Au ciocănit la ușa camerei mele. -Da- am spus. -Domnișoară, asistenții sociali sunt aici- a spus o femeie de servici intrând. -Unde sunt valizele mele?- am întrebat-o. -Le-am pus deja în mașină, domnișoară- a răspuns. -Bine. Vin- am spus. Ea a ieșit și eu mi-am luat geanta neagră și am urmat-o până jos.
-Oh. Văd că nu mai faceți mutre- a spus proasta aia de asistentă. -Ei bine știți n-am chef să mă duc la orfelinat și să vă văd fața aia idioată în fiecare sfântă zi- i-am răspuns pe același ton. Ea s-a limitat uitându-se urât la mine și spunând un -Să mergem-. Am ieșit și am urmat-o pășind prin curte. Am intrat în acea mașină neagră, că mai degrabă decât o mașină era o vechitură, și de îndată ce și "draga" mea asistentă socială ni s-a alăturat am pornit. Nu am salutat-o pe Zoe și cu siguranță aș fi mers la altă școală, dar cu siguranță aș fi găsit un mod să o contactez și să o revăd.
După acelea care mie mi s-au părut secole am ajuns. Am ieșit și am trântit ușa în spatele meu obținând niște priviri urâte din partea șoferului și a asistentei. M-am întors și am rămas fără cuvinte la vederea vilei. Trebuie să admit că este cu adevărat frumoasă. Curtea verde și bine întreținută cu două fântâni, flori plantate și întreținute foarte bine și copaci intr-o ordine și distanță perfecte. Păcat că persoanele care o locuiau îmi provocau scârbă.
-Vino și ia-ți valiza. Nu văd ora să scap de tine mucoasă mică- a ordinat asistenta. -Ei nu e ca și cum dumneavoastră ați fi mai bună- am răspuns urmând-o. Am ajuns în fața ușii de lemn și ea a sunat. Cea care mi-a deschis a fost chiar ea, mama mea. Trebuie să spun că nu s-a schimbat mult și era bine îmbrăcată. Același par șaten și ochii căprui care au inceput să se umezească când a întâlnit privirea mea, plină de ură si dispreț. A început să vorbească cu asistenta și eu n-am ascultat nimic și dacă trebuie să fiu sinceră nu mă interesa deloc. Cân au terminat asistenta a plecat făcându-mi un zâmbet fals și eu am ignorat-o.
-Vrei să intri?- a intrebat mama mea. -Nu uite, rămân aici afară- am răspun sarcastică. Ea s-a dat din ușă și eu în sfârșit am reușit să intru. M-am uitat în jur și nu era rău deși îmi lipsea vechea mea viață.
-Ai crescut- a șoptit mama încet, ca și cum ar gândi cu voce tare. -Ce te așteptai? Știi, timpul trece, iar lucrurile se schimbă- i-am răspuns rece. Ea pretindea să găsească în fața ușii sale fetița aia pe care o abandonase cu șase ani în urmă? Nu puteam să rămân la vârsta de 10 ani! Și oricum ea îl avea pe fratele meu deci de ce acum se preface că ar interesa-o cu adevărat de mine? Ce naiba avea în cap?
-Camera mea, unde e?- am întrebat deja fără răbdare din cauza liniștii și a plictiselii care mă influențau. -A treia ușă la dreapta, în fața camerei fratelui tău- a răspuns zâmbind. Am îmcremenit si am ignorat-o, urcând scările și târând după mine valiza. Nu aveau oameni de servici în casa asta? Am reușit să ajung la ușă și am intrat în viitoarea mea cameră de dormit. Era minunată. În mijloc un pat alb matrimonial cu două noptiere albe și o veioză pe fiecare parte. Pe stânga un dulap enorm cu doua uși de oglindă. Puteam sa cotesc la dreapta unde era un birou cu un calculator de ultimă generație și o ușă care ducea la baie. O fereastra foarte mare care lumina camera. La picioarele patului era un covor maro deschis care stătea bine pe parchetul negru.

A

m oftat și am luat geanta scoțând jurnalul si pixul, dar din greșeală mi-au căzut pe jos și din jurnal a ieșit o poză. Am luat-o și m-am uitat la ea. În ea eram eu cu tata la mare cam acum două luni. Mi-am suflat nasul și mi -am șters lacrimile care, fără să-mi dau seama, vărsam. Din fericire foloseam doar machiaje waterproof altfel ar fi trebuit să mă aranjez de o sută de ori pe zi.
-Mi-e dor de tine, tati- am șoptit punând poza la locul ei și strângând jurnalul la pieptul meu.

***

Am pus jurnalul la loc în geantă și m-am întins pe pat, dar am fost obligată să mă ridic din cauza telefonului meu care suna. Era Zoe. N-am pierdut timp și am răspuns imediat.

Eu: Zoe. În sfârșit!
Zoe: Deci ai ajuns deja acasă la mama ta?
Eu: Da...
Zoe: Și?
Eu: Nimic. Am vazut-o pe mama, dar nu pe Jake, și m-am comportat cu ea ca dracu. E ceea ce merită.
Zoe: Ok. O să caut un mod să vin să te văd cât mai repede cu putință. Acum trebuie să plec.
Eu: Ok. Ne auzim

Am închis și mi-am băgat telefonul în buzunar. Am auzit pe cineva bătând la ușă și m-am întors spre aceasta. -Intră- am spus. A intrat mama urmată de o femeie de vreo treizeci de ani.
-Isabella ea este menajera ta. Este la completa ta dispoziție.- a anunțat mama încercând să aibă un contact vizual cu mine, dar eu mă uitam la menajeră ignorând-o.
-Bine, atunci poți să începi să-mi pui lucrurile la loc- am ordonat. Menajera s-a apropriat de valiza mea și a început să îmi aranjeze hainele în dulap.
-Prânzul este gata- a spus mama. Am încuviințat fără să o privesc nici măcar o dată și am urmat-o jos. Am intrat în bucătărie și la masă era un bărbat care trebuia să aibă plus minus vârsta mamei mele. Cum m-a văzut s-a ridicat și a venit spre mine.
-Bună. Eu sunt Josh, logodnicul mamei tale. Tu trebuie să fi Isabella. Mama ta mi-a vorbit foarte bine despre tine- s-a prezentat întinzându-mi mâna pe care eu evident că nu am strâns-o.
-Am motivele mele să mă îndoiesc- am spus depășindu-l și așezându-mă să mănânc. După câteva secunde s-au alăturat si ei doi la masă.
-Vera, unde este Jake?- a intrebat-o Josh pe mama.
-La prietenii lui. Se va întoarce după-amiază- a răspuns ea. Am terminat de mâncat și m-am ridicat.
-Ies- am anunțat și fără să aștept un răspuns am ieșit trântind ușa.
În sfârșit eram afară! Nu îi mai suportam. Mamei nu i-a luat mult să-l uite pe tata. Nici măcar nu a venit la înmormântarea lui, nici ea nici Jake. De la mama hai că poate poate mă așteptam la așa ceva, dar de la Jake?! E și tatăl său, la dracu.
Am înlăturat gândurile astea și m-am uitat la ceas. Ora unu după-masa. Nu mi-am dat seama că ajunsesem în fața unui magazin de tatuaje și piercing-uri. M-am oprit. Dintotdeauna am vrut să-mi fac un piercing, dar niciodată nu am avut curajul să mi-l fac. Tata era de-acord, pentru el era de-ajuns ca eu să fiu fericită. Poate că sosise momentul să-mi fac tâmpenia aia de piercing. Nu mi-am dat seama că mă oprisem să mă holbez la magazin prea mult timp până când am auzit o voce lângă mine.
-Vrei să intri?- a întrebat. M-am întors și am vazut o fată cu părul șaten și drept și cu ochii verzi. Cred că și ea era bogată dat fiind faptul că aș recunoaște firma de haine la prima vedere și nu era ieftină.
-Nu știu, tu?- am întrebat întorcându-mi privirea spre magazin.
-Da cred că a sosit clipa după atâta timp- a spus. Cred că și era are 16 ani ca mine... O voi întreba mai târziu.
Poate că avea dreptate. Sosise momentul să-mi fac piercing-ul mult dorit. Și apoi i l-aș fi arătat lui Zoe mândrindu-mă așa cum ea făcuse cu mine când, cu un an în urmă, își făcuse un piercing cu pietricică la nas.
-Atunci haide să intrăm- am zis. Ea a deschis ușa și eu am urmat-o. Ne-a servit o fată și după câteva minute am ieșit. Eu îmi făcusem un piercing puțin mai jos de buză, în timp ce fata șatenă al cărei nume încă nu-l știam își facuse unul în formă de inel la nas.
-Cum te cheamă?- a întrebat.
-Isabella. Tu?- am răspuns.
-Rachelle- a răspuns.
-Mergem să ne luăm o înghețată?- am intrebat neștiind ce să fac și cu siguranță nu aveam chef să mă întorc în vila aia cu persoanele alea proaste.
-Ok- a răspuns ea și ne-am îndreptat spre un bar din apropriere. Cred că aș fi găsit o prietenă, deși nu aveam dubii că voi găsi. Până la urmă sunt tot eu, nu?

Protagonista este fata din poză și dacă vă place cartea puneți o steluță⭐ și comentați.
Vă mulțumesc din suflet❤❤