Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 96

ISABELLA'S POV

Am strâns pumnii încercând să reprim nervii pe care îi simțeam în acel moment.
Nu știam dacă să fiu supărată mai mult pe Arian și pe Thomas pentru că îl alungaseră pe David sau să fiu supărată pe David pentru că îndrăznise să se prezinte cu iubita sa, crezând că ar fi putut să aranjeze lucrurile cu mine cu un simplu "scuze".
Nu funcționase niciodată așa cu mine și credeam că mă cunoștea destul pentru a o ști. Eram fericită pentru el, eram fericită pentru că găsise o persoană care-l iubea, dar nu eram încă pregătită mintal pentru a-l înfrunta. Poate Thomas și Arian nu făcuseră bine să-l trimită de aici fără ca înainte să-mi ceară părerea pentru că uram când cineva hotăra pentru mine, dar în parte le eram recunoascătoare pentru că înțeleseseră că nu eram pregătită sa-mi înfrunt fostul meu cel mai bun prieten sau fostul meu iubit.
-Isabella, ești supărată?- a șoptit Thomas încet, distrăgându-mă din gândurile mele și am putut observa o ușoară suferință prin ochii săi. Pentru ai face  în ciudă, am hotărât să mă țin de joc și i-am aruncat o privire ucigătoare.
-Supărată, Thomas? Supărată? Eu sunt furioasă!- am spus, iar la acele cuvinte l-am văzut agitându-se.
-Eu... Credeam...- s-a grăbit să spună, dar eu l-am făcut să tacă imediat.
-Cum ați putut s-o faceți? Cum ați putut să vă prezentați în camera mea fără ceva de mâncare? Știi că mor de foame? Și nu puteați face mai puțin zgomot? Mă odihneam!- am urlat ușor încercând să nu pufnesc în râs, dar inutil fiindcă după puține secunde am pufnit în râs.
-O, Doamne... Ești o nenorocită. Eu credeam că tu ești supărată pe mine și tu îți bați joc de mine?- a spus Thomas unindu-se la râsul meu. M-am ridicat mergând să-l îmbrățișez.
-Ar fi trebuit să-ți fac o poză... Ar fi trebuit să-ți vezi fața- am comentat continuând să râd, iar Thomas răbufnea amuzat.
-Te amuzi?- a întrebat fratele meu la un moment dat, iar eu mă limitam să încuvințez ștergându-mi lacrimile care ieșiseră la iveală din cauza râsului.
Când am termina, m-am întins pe pat cu un zâmbet pe chip, holbându-mă la tavanul alb.
-Oricum, mersi... Recunosc că înainte trebuia să-mi cereți părerea, dar ați făcut bine că l-ați trimis de aici. Nu sunt încă pregătită să-l înfrunt- i-am spus lui Thomas care s-a limitat să încuvințeze întinzându-se lângă mine înfășurându-mă cu brațele sale puternice.
-Ce facem în după-masa asta?- l-am întrebat pe Thomas.
-Peste două ore începem tura la bar, după mâncăm la Mc și ne întoarcem la internat- a spus băiatul, iar eu am răbufnit prefăcându-mă că mă sufoc și provocând un râs ușor din partea sa.
-Urăsc tâmpenia aia de lucru... Să spunem că e destul de amuzant, dar îl urăsc- am spus.
-Și eu, dar ține tare. Luna asta schimbăm locul de muncă. Am vorbit cu directoarea și din câte am înțeles vom merge să facem drept tutore într-un liceu- a spus Thomas și pentru puțin nu am pufnit în râs.
-Eu? Tutore? De la mine pot învăța cum să dea dracului o profesoară! Mă pricep bine la asta- am comentat cauzând un râs lejer din partea lui Thomas.
-Am observat- a recunoscut el.
-Te iubesc- am spus la un moment dat întrerupând liniștea care se crease între noi.
După un moment de pierdere, Thomas m-a privit zâmbind.
-Și eu- a răspuns îmbrățișându-mă.

***

Zilele au trecut repede și a sosit seara cinei în casa directoarei.
Arian spusese că trecea la șapte și jumătate, iar acum, eu și Denise, eram în camera mea pentru a hotărî cu ce să mă îmbrac.
-Va fi o cină elegantă?- am întrebat-o pe prietena mea în timp ce scormoneam prin dulap.
-Nu. Vom fi doar eu, mama, mătușa, unchiul și Arian cu o prietenă de a sa- a răspuns Denisecare punctase pe niște colanți negri cu talie înaltă și un tricou alb mulat. În picioare avea niște tocuri negre înalte și își întinsese părul, în timp ce machiajul era lejer.
-Ahn... Și cine ar fi prietena asta?- am întrebat ușor enervată, iar ea a chicotit la întrebarea mea.
-Se numește Summer și te asigur că nu e deloc simpatică- a răspuns Denise, iar eu am la cuvintele sale am răbufnit prefăcându-mă că mă împușc.
-Ca și cum Jennifer nu ar fi destul- am replicat apucând hainele pe care hotărâsem să le îmbrac în seara aia, anume o fustă neagră cu talie înaltă care ajungea puțin mai sus de jumătatea coapsei, însoțită de o curea de culoare neagră de piele. Un tricou negru care lăsa la vedere o parte din piele și îmi lăsa umerii goi, se potrivea perfect însoțit de o pereche de tocuri înalte.