Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 118

După antrenamentele de fotbal i-am salutat pe Denise, Caleb și Arian și m-am întors în cameră împreună cu Thomas.
-Thommy, în noaptea asta mă duc să dorm la Arian- l-am informat, în timp ce deschideam dulapul și luam niște blugi rupți negri și un hanorac alb de la Adidas.
-Ok- a spus el zâmbindu-mi dulce, iar eu am răspuns la zâmbet apropiindu-mă pentru a-l pupa pe obraz, ca mai apoi să dispar în baie.
M-am dezbrăcat făcând un duș rapid în timp ce în mintea mea se repetau cuvintele lui Jennifer.
Pentru câteva secunde am simțit milă pentru ea, dar când a început să vorbească a dispărut, și cu cât vorbea mai mult cu atât în dădeam seama că ceea ce simțea pentru mine era o mare furie și invidie.
Știind că trebuia să vorbesc despre asta cu Arian mă agita și mă înfricoșa... Dacă nu m-ar fi crezut? Dacă încă o dată ar fi fost de partea lui Jennifer, punându-mă din nou pe locul doi?
M-am înfiorat la acele gânduri făcând un respir adânc pentru a le înlătura din mintea mea și am oprit jetul de apă luând un prosop și infășurându-l în jurul corpului meu.
După ce m-am uscat, m-am îmbrăcat și m-am pieptănat, machiindu-mă ușor ca mai apoi să ies din baie, găsindu-i pe Arian și pe Thomas întinși pe patul celui din urmă, vorbind.
-Bună iubire- m-a salutat iubitul meu ridicându-se de pe pat și apropiindu-se de mine, lăsându-mi un sărut pe buze. Am zâmbit desprinzându-mă și am răspuns la salut, ca apoi să iau geamantanul, începând să bag în el tot ceea ce mi-ar fi putut trebui pentru a-mi petrece noaptea la Arian.
Când am termint, m-am aruncat pe pat închizând ochii, iar după puțin am simțit salteaua îndoindu-se lângă mine și o căldură invadându-mi corpul din cauza unor perechi de brațe pline de mușchi care mă strângeau, imposibil de confundat.
-Mă dor toți mușchii- m-am plâns răbufnind, iar Arian a chicotit lăsându-mi un sărut pe creșteț.
-Măcar am câștigat- am adăugat rânjind, iar Arian m-a apucat de șold, făcându-mă să tresar.
-Ai trișat- m-a mustrat, iar eu am ridicat din umeri.
-Nu e adevărat. Nu există nicio regulă care spune că eu nu pot săruta un băiat din echipa adversară pentru a-i distrage atenția... Poate ar trebui să folosesc tactica asta și la meci- am glumit, iar imediat strânsoarea lui Arian s-a întețit, strângându-mă mai tare la pieptul său, în timp ce expresia sa se transforma într-una serioasă, iar mușchii săi se încordau.
-Nici nu se pune problema... Tu ești doar a mea. Nu trebuie s-o faci- a spus Arian, iar eu am chicotit ridicându-mi capul și lăsându-i săruturi dulci pe gât.
-Ști că n-aș face-o niciodată. Eu te iubesc doar pe tine- i-am șoptit, iar el s- relaxat zâmbind și începând să mă sărute, dar o tuse prefăcută ne-a atras atenția, și amândoi ne-am îmtors capul spre Thomas, desprinzându-se împotriva voinței noastre.
-Vă rog, dacă vreți să v-o trageți atunci luați-vă altă cameră- a spus făcând o expresie dezgustată, iar eu am pufnit în râs împreună cu iubitul meu.
-Atunci noi am plecat... Pa Thommy- am spus ridicându-mă din pat, apucând geamantanul și îndreptându-mă spre ușă în timp ce Arian mă urma.
-Nu vă distrați prea mult și protejați-vă... Sunt prea tânăr să devin unchi- a urlat prietenul meu când eram amândoi pe hol.
-Fii sigur- am răspuns înainte să închid în mod definitiv ușa în spatele meu, dar m-am blocat când am văzut un rânjet pervers pe chipul lui Arian.
-Nici să nu-ți treacă prin cap și acum mișcă- am spus știind la ce se gândea, iar el a răbufnit dându-si ochii peste cap amuzat în timp ce-și punea un braț în jurul umerilor mei, mergând lângă mine.
-Mama ta nu se supără dacă rămân să dorm la tine acasă?- am întrebat schimbând repede subiectul, în timp ce intram în mașină închizând ușa și punându-mi centura.
-Nu-i nimeni acasă. O să se întoarcă mâine după-masă- a răspuns el făcând aceleași mișcari pe care le făcusem eu, iar eu am încuvințat fără să cer altceva.
Știam că dacă el ar fi avut vreo problemă cu familia sa mi-ar fi vorbit despre asta, iar eu aveam încredere oarbă în el.
Din nou, amintirea discuției cu Jennifer mi-a revenit în minte. L-am privit pe Arian care era concentrat pe condus, în timp ce o liniște plăcută se așternuse asupra noastră, o liniște pe care eu am hotărât să rup.
-Am vorbit cu Jennifer- am spus, iar la acele cuvinte Arian a încremenit încuviințând încet.
-Știu... Când tu ai intrat în internat am văzut-o pe Jennifer urmându-te și mi-am făcut griji, așa că am hotărât să intru și eu, ca să evit eventuale crime. Inițial voiam să vin la tine în vestiar, dar când mi-am auzit numele m-am oprit și am hotărât să ascult conversația voastră- a explicat Arian fără să-și ia ochii de la drum, iar eu am oftat ușurată, relaxându-mă puțin.
-Știu că nu e vina ta și n-o s-o protejez pe Jennifer și de data asta. Am făcut-o deja de prea multe ori și i-am dat multe ocazii de a-și reveni, dar n-a făcut-o niciodată. Eu nu m-am îndepărtat de ea din cauza ta, ci din a comportamentului său infantil, și nu e vina ta nici că m-am îndrăgostit de tine- a continuat el.
-Să iubești nu este o vină. Să iubești e minunat. Înseamnă să te privesc în ochi și să mă pierd în interiorul lor, înseamnă să simt fiorii străbătându-mi corpul doar la o simplă atimgere de-a ta, înseamnă să-mi simt inima ieșind din torace doar când îmi zâmbești. Să iubești înseamnă să te privesc și să-ți vezi toată viața intr-o persoană- am spus, iar la acele cuvinte Arian și-a mutat privirea asupra mea întâlnindu-mi privirea.
-Te iubesc și eu- a spus la urmă întorcându-și atenția la stradă, iar eu am zâmbit la acele cuvinte, întorcându-mi privirea spre geam.
Am ajuns în fața casei sale, iar Arian a parcat.
Am rămas să ma uit la curtea în care eu și Arian ne recunoscusem sentimentele, iar un mic zâmbet mi s-a format pe buze.
Aceea fusese ultima dată când pusesem piciorul în acea casă, după asta nu mai mai intorsesem.
-Te hotărăști să ieși odată?- a întrebat Ariam chicotind, în timp ce deschidea ușa din parte mea. Drept răspuns mi-am scos centura și am ieșit din mașină îndreptându-mă spre intrare.
-Apropo, cum mai e Keily?- l-am întrebat pe Arian care mă ajunsese din urmă și băga cheia în ială ca să deschidă ușa.
-E bine și e minunat s-o avem din nou acasă- a spus cu un zâmbet pe chip, iar eu am încuviințat urmându-l în interiorul casei.
-Mi-e foame- m-am plâns aruncându-mă pe divan lângă el punându-mi capul pe picioarele sale, în timp ce el a început să se joace cu o șuviță din părul meu.
-Sushi?- a propus el arătându-mi telefonul pe care-l scosese din buzunar.
-Perfect- am răspuns ridicand degetul mare în timp ce închideam ochii, relxându-mă sub atingerea sa ușoară.
După ce Arian a sunat la un restaurant chinez si a comandat sushi, a aprins televizorul continuând să se joace cu părul meu.
În cameră se auzeau doar sonorul televizorului.
Chiar când eram pe cale să adorm, soneria m-a făcut să tresar de frică și repede m-am pus în șezut, făcându-l pe Arian să râdă.
-Foarte amuzant... Acum mișcă-te și du-te să iei sushi-ul că mi-e foame- i-am spus dându-i un pumn ușor pe umăr, în timp ce el se ridica de pe divan fugind sprenl ușă.
-Nenorocit- am mormăit scuturându-mi capul amuzată.
-Te-am auzit- a urlat Arian de pe hol și imediat dupaia al auzit ușa deschizându-se.
-Cum dracu ai făcut să mă auzi dacă ești în partea cealaltă a casei?- am răspuns nedumerită întorcându-mă când el s-a întors râzând și așezându-se lângă mine.
-Întocmai, nu te-am auzit, dar cunoscându-te știu că m-ai înjurat- a răspuns el cu un rânjet viclean pe chip, iar eu mi-am subțiat privirea, amenințătoare, în timp ce-i luam din mână punga restaurantului chinez și o deschideam luând bețișoarele și băgând una într-o porție de sushi.
-Știi, nu, că nu se folosesc așa?- mi-a atras atenția Arian zâmbind amuzat, în timp ce eu duceam mâncarea spre gura și începeam s-o mestec.
-Nu e vina mea dacă obiectele astea sunt imposibile de folosit. Eu prefer să-mi ușurez viața- am replicat înghițând mâncarea.
-Se folosesc așa- a spus Arian arătându-mi bețișoarele sale, în timp ce apuca perfect o porție de sushi și și-o ducea spre gură.
-Felicitări, dar nu-mi pasă. Eu fac tot ca mine- am replicat zâmbind și continuând să mănânc, în timp ce Arian își scutura capul amuzat, continuând să mestece.
Pentru toată durata cinei, eu și Arian am glumit, bătându-ne joc unul de cealaltă de felul în care mâncam sushi, iar când am terminat, am luat pungile restaurantului și bețișoarele mergând să le arunc în bucătărie, ca apoi să mă întorc în sufragerie, aruncându-mă la propriu pe divan.
-Simte-te ca la tine acasă- a ironizat Arian aruncându-mi o privire amuzată și așezându-se langă mine.
-Mersi, dar am făcut-o deja- am replicat rânjind și, cum am terminat de vorbit, un tunet a invadat camera și a început să se audă sunetul ploii izbindu-se de geam împreună cu vântul care fluiera tare.
O idee și-a făcut spațiu în mintea mea și m-am ridicat dintr-odată de pe canapea apucându-l pe Arian de mână și târându-l spre ușa de la intrare.
-Pot să știu și eu ce-ți trece prin cap?- a întrebat el oprindu-se dintr-odată, iar eu m-am întors spre el răbufnind, cu mâinile în sân.
-O dată poți să faci și tu ceea ce-ți cer?- am întrebat, iar el m-a privit dubios pentru câteva secunde, dar apoi a oftat încuviințând ușor.
-Atunci urmează-mă- i-am spus deschizând ușa și ieșind din casă începând să alerg pe iarba rece, râzând.
-Isabella, ai înnebunit? În caz că n-ai observat, plouă- a spus Arian care se oprise în fața ușii casei și mă privea, nevenindu-i să creadă.
Drept răspuns, am râs mai tare, ridicând capul spre cer și deschizându-mi brațele, în timp ce scoteam limba și începeam să mă învârt în cerc.
-Arian, hai... E distractiv- am strigat băiatul care a rămas pe loc câteva minute, holbându-se la mine, dar apoi s-a dat bătut, urmându-mă.
Mi-a luat mâinile în ale sale și am început să ne învârtim în cerc, în timp ce ochii mei se pierdeau într-ai lui și ploia se izbea puternic de capetele noastre, udându-ne.
Nu-mi păsa dacă eram udă leoarcă sau dacă îmi era frig din pricina vântului, singurul lucru per care îl vedeam era băiatul din fața mea și a fost acela momentul în care mi-am dat seama că dacă l-aș fi pierdut, m-ar fi distrus.
Cu o săritură m-am urcat în spatele lui Arian, înfășurându-mi picioarele în jurul taliei sale, iar râsete mi-au părăsit buzele când el a început să alerge, alunecând pe iarba udă.
M-am desprins repede, întinzându-mă lângă el și sprijinindu-mi mâinile pe burtă, privind cerul întunecat de nori.
După câteva minute, Arian s-a ridicat întinzându-mi mâna, iar eu am prins-o, ridicându-mă și poziționându-mă în fața lui, în timp ce-mi înfășuram mâinile în jurul gâtului său, lăsându-mi capul pe pieptul său. El m-a strâns de șolduri și a început să pășească încet, târându-mă și pe mine cu el.
-Ce faci?- l-am întrebat chicotind, în timp ce mă desprindeam de pieptul său făcând ca ochii noștri să se întâlnească, înlăturându-mi o șuviță de păr udă care îmi alunecase pe față.
-Dansez cu tine- a răspuns el evident, iar eu am zâmbit sprijinindu-mi bărbia de umărul său, de-abia atingându-i urechea cu buzele mele.
Am început să fredonez o melodie potrivită momentului, în timp ce Arian mă strângea mai tare spre el, mișcându-se cu mai multă hotărâre, împreună cu mine.
Iar în acel moment nu mai era nimeni.
Eram doar eu și el.
Două inimi care, dacă ar fi fost despărțite ar fi încetat să mai bată.
Două inimi care se iubeau.
Erau doar cuvintele acelui cântec pe care eu i le șopteam la ureche ca și cum ar fi fost un secret.
Erau Isabella și Arian... Două jumătăți care se completau.
Când am terminat de cântat, am rămas încă puțin în brațele lui Arian, cu ploia care nu înceta să cadă, iar când m-am hotărât s-o fac, buzele mele le-au atins ușor pe cele ale băiatului din fața mea.
-Nu știam că știi să cânți- a spus Arian, iar eu am zâmbit pierzându-mă în amintiri.
-Adeseori cântam alături de tata... Îmi amintesc că ne puneam pe marginea piscinei în curte, în timp ce eu țineam o chitară în mână, iar el încerca să mă învețe să cânt la ea, fără rezultate. N-am reușit niciodată să cânt la chitară și nici n-am învățat s-o fac, dar înca o mai am. E una din cele mai frumoase amintiri care-mi rămân cu el- i-am povestit lui Arian zâmbind la acea mică amintire, iar el a încuviințat ușor, mângâindu-mi părul care se închisese la culoare din cauza apei.
S-a apropiat unindu-și buzele de ale... Niciunul din noi nu se mișca. Am rămas pe loc, cu buzele lipite, respirând pe nas, și doar cu acea atingere ne transmiteam iubirea pe care o simțeam unul pentru cealaltă.
Era un sărut dulce și ciudat... Ca și cum am fi avut nevoie de el. Aproape trist. Percepeam că în spatele acelui sărut, lui Arian îi era frică... Frică de a mă pierde, iar el îmi percepea frica. Aceeași frică pe care o simțea și el.
Încet, el a început să-și miște buzele, frecându-le cu ale mele, iar eu, la început dezorientată, n-am răspuns imediat la sărut, dar apoi am început să imit mișcările lui Arian, modelându-ne gurile în timp ce limbile noastre se fugăreau.
Era frumos... Era unic. Era un sărut sub ploaie și eu un sărut uimitor.
-Haide să intrăm, altfel te îmbolnăvești- a spus Arian când ne-am desprins, iar eu am încuvințat ușor strângându-mă la pieptul său și începând să merg spre ușa de la intrare.
Am intrat și m-au străbătut fiorii din cauza schimbului de temperatură, dar nu m-am plâns și, după ce mi-am luat geamantanul, l-am urmat pe Arian în camera sa.
-Aș avea nevoie de un duș... Pot să folosesc baia?- l-am întrebat pe Arian care a zâmbit viclean.
-Desigur. Aș spune că și eu am nevoie de un duș. Mama mi-a recomandat să economisesc apă, având în vedere faptul că factura pe ultima lună era mare...- a început, dar eu l-am întrerupt imediat, râzând amuzată.
-Nu. N-o să vii să-ți faci duș cu mine. Posibil că nici într-o situație de genul ăsta nu-ți pierzi sensup umorului?- am replicat lăsând geamantanul pe un scaun ca apoi să mă întorc spre băiat, cu mâinile în sân, în timp ce începeau să mă deranjeze hainele ude.
-Îți amintesc că a ta a fost minunata idee de a ieși în curte cu timpul ăsta- mi-a atras atenția Arian, iar eu am răbufnit.
-Era doar un fel frumos pentru a ne distra... Sau măcar era mai bun decât să stăm întinși să ne uităm la televizor- am încercat să mă justific.
-Iar tu te distrezi jucându-te cu ploaia?- a întrebat Arian rânjind, iar pentru o clipă am vrut să-i umplu fața de palme.
-Șterge-ți rânjetul ăla enervant de pe față sau te pocnesc- l-am amenințat arătându-l cu degetul, expunându-mi gândurile.
-Te iubesc și eu- a răspuns el fără să înceteze să rânjească, iar eu am mârait enervată.
-Nu te suport- am replicat intrând în baie și închizând ușa cu cheia.
-Cu siguranță... Sunt convins- l-am auzit pe Arian și mi-am dat ochii peste cap bombănind înjurături persoanei sale.
M-am dezbrăcat repede și am intrat sub jetul de apă caldă, relaxându-mi mușchii și înlăturându-mi gândurile din minte, simțind oboseala cum se evapora.
Am rămas sub duș pentru mult timp, iar când am oprit jetul de apă, am luat un prosop agățat lângă și înfășurându-mi-l în jurul corpului.
M-am oprit în fața oglinzii și am rămas să-mi privesc reflexia în oglindă... Cu toată oboseala pe care acea zi lungă mi-o provocase, chipul meu era radios, iar ochii mei erau mai vii și mai luminoși decât de obicei, în timp ce gropițele care-mi apăreau în obraji când zâmbeam, se vedeau foarte bine, dăruindu-minun aer și mai relaxat și fericit.
Mi-am scuturat capul și am început să-mi pieptăn părul, ca apoi să-l usuc cu phon-ul, și doar atunci mi-am dat seama că-mi uitasem hainele în cameră.
M-am blestemat, iar după ce am inspirat adânc, am ieșit din baie, intrând în camera iubitului meu, unde acesta era întins pe pat, fără tricou, cu mâinile sub cap, privind tavanul.
Privirea mea s-a îndreptat asupra abdomenului său sculptat, dar când mi-am dat seama că l-am privit prea mult, mi-am luat privirea îndreptând-o spre ochii săi care-mi examinau cu atenție corpul.
-Mi-am uitat hainele- am spus ușor stânjenită, dar m-am blocat când Arian s-a ridicat venind spre mine.
Când a fost în fața mea, a ridicat mâna mângâindu-mi obrazul cu dosul palmei, iar eu pentru o clipă mi-am închis ochii bucurându-mă de acea atingere atât de tandră.
M-am apropiat de el, făcând ca buzele noastre să se întâlnească, în timp ce-mi înfășuram brațele în jurul gâtului său, iar limbile noastre au început să se fugărească, ca și cum ar fi avut nevoie s-o facă.
Am înapoiat, ajungând cu spatele lipit de perete, iar Arian și-a pus mâinile pe șoldurile mele, strângându-mă și mai tare spre el.
Cu o săritură mi-am încolăcit picioarele în jurul taliei sale, făcând ca intimitățile noastre să se atingă, iar un oftat ne-a părăsit buzele amândurora.
Arian s-a desprins de perete, fără să întrerupă contactul nostru, și a început să pășească spre pat, întinzându-mă pe acesta.
În acel moment, a rămas în picioare să mă observe, să mă privească în ochi, pentru a înțelege expresia de pe chipul meu.
De fapt, nici eu nu știam cum mă simțeam: era un amestec de excitare, fiori, bucurie, dar și anxietate, frică și teamă.
Teamă de a face ceva greșit, de a nu-i mai plăcea.
Mi-a fost de-ajuns să-l privesc în ochi să înțeleg că privirea sa era plină de iubire.
Voia să facă dragoste cu mine.
Iar eu eram gata.
Voiam s-o fac.
Cu puțin curaj, m-am ridicat trasându-i cu degetele abdomenul sculptat, până să ajung la elasticul boxerilor săi.
În mod neîndemânatic, am lăsat ca pantalonii de trening pe care îi purta să-i alunece pe picioare în jos, toate astea sub privirea sa atentă, până când nu m-a apucat din nou de șolduri, întinzându-se pe pat, deasupra mea.
-Sunt pregătită- am șoptit laburechea sa și am simțit un mormăit pe gât.
Mi-a lăsat un sărut chiar sub ureche și s-a dat puțin pentru a mă privi.
-Ești sigură?- a întrebat. Nici el nu părea atât de liniștit, totuși eu credeam fix opusul: el avea experiență, multă experiență, și trebuia să fie calm și relaxat.
Am încuviințat, iar el mi-a zâmbit continuând să lase săruturi pe gât, până să ajungă la pielea descoperită, puțin de-asupra sânului.
Cu o mână a urcat pe coapsa mea până să ajungă la intimitatea mea. Cu un deget mi-a mângâiat intrarea, în timp ce gemete și oftaturi​ îmi părăseau buzele, răsunând în cameră. Dintr-odată și-a băhat două degete în mine și a început să pompeze. Mi-am arcuit spatele în timp ce un oftat răsuna în încăpere. Simțeam încă o ușoară durere, dar plăcere era mai mare.
Chiar când eram pe cale să ajung la orgasm, el și-a scos degetele, iar eu am mormăit în semn de dezaprobare.
Cu o mână mi-a desfăcut prosopul, dezbrăcându-mă de acesta, și a rămas să-mi privească trupul gol.
Eram complet dezbrăcată în fața sa și, spre deosebire de celelalte dăți, nu puteam să mă apăr cu comentariile mele și caracterul meu dificil pentru că eram complet imobilizată de mișcările sale și de emoțiile pe care le simțeam în acel moment.
-Ești superbă- a spus și s-a aplecat spre gâtul meu, lăsându-mi un șir de săruturi până la sân.
A început să-mi sugă sfârcul drept, în timp ce cu o mână îl mângâia pe celălalt.
Mi-am strâns buzele una de cealaltă pentru a încerca să blochez gemetele, iar Arian și-a dat seama.
-Nu o face. Vreau să te aud- a spus cu vocea răgușită, iar eu m-am limitat să încuviințez stânjenită.
S-a întors să-mi lase o serie de săruturi pe burtă, iar eu mi-am lăsat mâinile să alunece pe spatele său pană la elasticul boxerilor săi.
Cu mișcări lente și neîndemânatice i-am scos și acea ultimă bucată de material și am putut să-l admir în toată splendoarea sa, magnifică și uimitoare frumusețe.
Și, într-adevăr, era superb.
A zâmbit când și-a dat seama de privirea mea încântată și s-a lungit spre noptieră, aproape sigur pentru a lua un prezervativ.
Am închis ochii, stânjenită, pentru acele puține secunde în care și l-a pus, și i-am deschis când el mi-a ordinat s-o fac.
-Uită-te la mine, Isabella- lipindu-și buzele de maxilarul meu fără să lase însă niciun sărut.
Am simțit vârful membrului său poziționându-se pe deschiderea mea și mi-am ținut respirația, speriată.
Încet, a intrat în mine și o durere mi-a cuprins partea de jos a abdomenului, făcându-mă să strâng din ochii.
-E totul în regulă?- a îmtrebat el lăsându-mi un sărut pe frunte în timp ce rămânea pe loc, în mine.
Am expirat aerul pe care-l rețineam și am încuviințat întorcându-mă să mă concentrez asupra buzelor sale, care mă distrau de durere. A început să se miște în interiorul meu, în timp ce niște gemete îi părăseau buzele.
Durerea era încă prezentă, însă, după ce a intrat și a ieșit de câteva ori din mine, a devenit mai puțin intens, lăsând loc unei usturimi suportabile, dar și unei plăceri care m-a copleșit.
M-am unit gemetelor sale și i-am înfășurat talia cu picioarele mele, în timp ce el creștea viteza.
-Arian- am oftat poziționându-mi capul în spațiul dintre umărul și gâtul său, în timp ce el îmi lăsa săruturi pe față.
-Te iubesc- a spus Arian oftând cu vocea răgușită, iar eu am oftat.
-Și eu te iubesc- am răspuns pintr-un, geamăt și altul până când mi-am contractat mușchii, ajungând la orgasm.
-Isabella, sunt pe cale să...- a spus Arian, dar n-a reușit să termine propoziția că eu lung, adânc oftat i-a părăsit buzele și a mai intrat încă o singură dată, de data aceasta mai profund, în mine, înainte să ajungă la orgasm.
A ieșit din mine și și-a scos prezervativul aruncându-l coș, iar eu, între timp, m-am băgat sub pături. Mi s-a alăturat și el și am rămas să-i privesc chipul acoperit de transpirație, în timp ce mușchii săi se contractau la fiecare mișcare a sa.
-Te-am rănit?- a întrebat el strângându-mă la pieptul său, în timp ce-mi mângâia părul.
-Nu... A fost minunat- am răspuns sprijinindu-mi capul pe pieptul său pentru a-mi ascunde stânjeneala.
-Ai fost minunată, iubire. A fost perfect. Acum dormi- a spus el înfășurându-și brațele în jurul corpului meu, iar eu am închis ochii, zâmbind, lăsându-mă transportată de somn.

Deci, acesta este oficial cel mai lung capitol de până acum: 4157 de cuvinte. De două zile mă tot chinui să-l traduc și acum, în sfârșit, am reușit.
Sper să vă placă.
Vă pupăm❤