Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 124

-Isabella, ridică-ți curul din patul ăla- a urlat Thomas, iar eu am murmurat în semn de dezaprobare, întorcându-i spatele băiatului, și continuând să-mi țin ochii închiși, încercând să adorm la loc.
Am auzit niște pași, iar apoi cineva a tras pătura de pe mine, privându-mă de căldura pe care aceasta mi-o dădea, în timp ce un frig neașteptat m-a cuprins, înfiorându-mă.
Am răbufnit, deschizând ochii și punându-mă în șezut, în timp ce mă întindeam, căscând.
-Ce vrei, Thomas?- am mârâit spre băiatul blond care a chicotit, aruncând cu pătura în mine.
-Ridică-te. Azi e ultima zi de școală- mi-a amintit, iar la acele cuvinte, un sens dgolși, și totodată bucurie, m-a copleșit.
Un gol, pentru că asta însemna că peste o săptămână aș fi trebuit să mă întorc la Miami și să las la Londra toate persoanele minunate pe care le cunoscusem, și bucurie deoarece n-ar mai fi trebuit să mă trezesc devreme, să frecventez acele plictisitoare ore de curs, să dau lucrări.
-Nu ești fericită?- m-a întrebat Thomas, studiindu-mă cu privirea, iar eu am dat din umeri, ridicându-mă din pat.
-Sigur, sunt, dar sfârșitul școlii înseamnă că eu o să mă întorc la Miami- i-am amintit și imediat zâmbetul său a dispărut, iar în locul lui a apărut o expresie serioasă.
-Uitasem complet... O să-mi lipsești- a răspuns el, iar eu m-am apropiat, înfășurându-i gâtul, într-o îmbrățișare.
-Și tu- am șoptit, închizând ochii și pierzându-mă în acea îmbrățișare.
Când ne-am desprins, i-am zâmbit și, după ce am luat niște haine, am intrat în baie.
M-am dezbrăcat și am intrat sub jetul de apă, închizând ochii. Acele ultime zile fuseseră cu adevărat aglomerate și obositoare.
Singurele momente în care îl vedeam pe Arian, erau când fugeam din internat noaptea târziu, mergând până la el acasă. Rămâneam câteva ore să vorbesc cu el, iar uneori încercam să-l ajut să învețe, cu slabe rezultate, având în vedere faptul că aproape toate lucrurile scrise în cărți nu le înțelegeam. La urmă mă întorceam în internat său rămâneam să dorm la el.
Îmi petrecusem mult mai mult timp cu prietenii mei, observând cum Thomas o ignora pe Denise din seara sărutului lor, și uneori comentând comportamentul lor împreună cu Caleb, cu care legasem mai mult.
Eu și Crystal ne întâlneam uneori ca să bem o căfea în vreun bar din Londra, iar eu rămâneam încântată când îmi dădeam seama că distanța între ea și David, întărise iubirea lor, și mă întrebam dacă și între mine și Arian ar fi fost așa, sau dacă ne-am fi dat bătuți.
Am oprit jetul de apă și am ieșit, înfășurându-mi corpul cu un prosop.
M-am apropiat de oglindă și mi-am privit reflexia. Nu mai vedeam fata de acum câteva luni, acea fată răsfățată care era obișnuită sa aibă totul și imediat. Vedeam o fată schimbată, și nu doar fizic, dar și psihic. O fată care învățase să trăiască, păstrându-și totuși partea sa rebelă, și mă bucuram pentru că dacă aș fi pierdut acea parte din mine, n-aș mai fi fost eu.
Am zâmbit, aranjându-mi părul și împletindu-l într-o parte, care-mi cădea moale pe umăr, ajungând puțin sub buric. M-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurți negri și un hanorac gri. M-am machiat repede și m-am încălțat cu Conversele albe, ieșind din baie și luând ghiozdanul.
-Haide- i-am spus lui Thomas, care mi-a zâmbit încuviințând, în timp ce mă urma afară din cameră.
-Cu cine o să mergi la balul de mâine seară?- l-am întrebat pe prietenul meu, în timp ce mergeam pe holuri, unul lângă alta.
-Nici măcar nu știu dacă vin- a răspuns el, oftând, iar eu i-am aruncat o privire, studiindu-l.
-Chiar ar trebui să vorbești cu Denise- am spus la urmă, iar el s-a limitat să rămână tăcut.
-Thomas, e clar că tu simți ceva pentru ea. N-o s-o poți ignora pentru totdeauna. Dacă nu-i vorbești înainte de începerea vacanței de vară o s-o pierzi și o s-o regreți pentru tot restul vieții tale. Nu comite greșeala asta- i-am spus, iar el m-a observat pentru câteva clipe, încuviințând.
-Mersi, Isabella- a sous înfine, strângându-mă tare și luându-mă pe sus.
Am râs, răspuzând la îmbrățișare, cu puțin înainte ca o tuse prefăcută să ne îmtrerupă.
-Thomas, ia-ți mâinile de pe iubita mea- am auzit o spunând, pe care aș fi recunoscut-o dintr-o mie, iar prietenul meu a chicotit, dându-mi drumul.
M-am întors, întâlnind privirea lui Arian care imediat mi-a zâmbit, apropiindu-se și lăsându-mi un sărut pe buze, la care n-am ezitat să răspund, înfășurându-mi brațele în jurul gâtului său, în timp ce mâinile sale au ajuns pe șoldurile mele, pe care le-a strâns cu putere, atrăgându-mă spre el, făcând ca trupurile noastre să se îmbine.
Ne-am desprins când o figură a venit spre noi, iar eu am riscat să cad pe jos, dar mâinile lui Arian și-au întețit strânsoarea asupra șoldurilor mele. Din instinct, mi-am înfășurat mâinile în jurul taliei sale pentru a mă susține, dar un râs acut m-a făcut să-mi întorc privirea.
-Ce vrei, Jennifer?- a mârâit iubitul meu, iar eu nu m-am putut abține din a zâmbi, observând că mă strânsese mai tare spre el și că mă proteja.
-Aș vrea multe lucruri, Arian. Spre exemplu, mi-aș dori cel mai bun prieten înapoi- a răspuns ea, adresându-mi o căutătură care m-ar fi putut ucide.
-Nu mereu obținem ceea ce ne dorim- am replicat răutăcioasă, răspunzându-i privirii sale.
-Știu, Isabella... Știu foarte bine. Oricum, venisem doar să te avertizez că orice s-ar întâmpla, tu vei plăti. Și o să regreți că ai pus piciorul la Londra- a spus ea la urmă, iar cuvintele sale păreau atât de pline de adevăr, dar mi-am amintit de toate dățile în care mă amenințase, dar apoi nu făcuse nimic, așa că m-am relaxat, chicotind.
-Bine Jennifer. Pe niciodată- am spus, zâmbind, și am simțit privirea lui Arian arzându-mi pe piele, împreună cu cea a lui Thomas, vizibil uimiți.
-Ne vedem în curând, Isabella- a răspuns ea nervoasă, și a plecat dând din picioare cu putere.
Am răbufnit, dându-mi ochii peste cap, și mi-am ridicat privirea, întâlnind-o din nou pe cea a lui Arian.
-Mă bucur că n-ai sărit pe ea- a comentat el, iar eu am zâmbit amuzată, apropiindu-mă și lipindu-mi buzele de ale sale.
-Luați-vă o cameră- a spus o voce feminină râzând, în timp ce un cap negri se apropria de noi.
-Bună dimineața și ție, Denise- am spus, mutându-mi privirea asupra lui Thomas, care se îndepărta.
-Oricum... Thomas trebuia să-ți vorbească, așa că eu și Arian luăm deranjul- m-am grăbit să spun, iar băiatul blond s-a blocat, aruncându-mi o privire.
-Ehm... Ok- a murmurat fata, iar eu am încuviințat, făcându-i cu ochiul, ca apoi să mă îndrept spre cantină, târându-mi iubitul după mine.
Cum am intrat, i-am adresat un zâmbet lui Sarah, la care ea a răspuns, și m-am așezat la locul meu. Lângă mine s-a așezat Arian, care m-a privit așteptând o explicație din partea mea, dar am încercat să evit subiectul, făcându-mă că plouă și începând să mănânc.
-Îmi explice ce trebuia să-i spună Thomas verișoarei mele?- a întrebat după puțin el, exasperat, iar eu am oftat, încuviințând.
-Acum câteva zile, Thomas și Denise s-au sărutat și de atunci se evită... Înainte nu voiam să mă bag pentru că credeam că e treaba lor, dar este evident că...- am început să povestesc, dar Arian m-a blocat.
-Thomas a sărutat-o pe verișoara mea?- a întrebat nervos, strângând pumnii pe masă, iar eu am rămas să-l privesc, încuviințând.
-Da- am răspuns la urmă, iar el a dat să se ridice, dar eu, pregătită, l-am apucat de braț.
-N-o face. Nu te duce. Nu-i poți împiedica să fie împreună, Arian- i-am spus, în timp ce el sa așeza din nou langă mine.
-Ba pot. Denise e verișoara mea, și nu voi permite ca Thomas să-și bată joc de ea- a mârâit el, atrăgând atenția câtorva elevi.
-Thomas simte cu adevărat ceva pentru vara ta. Nu poți s-o faci. Pentru ei e ca și cum tu i-ai omorî. Cum ai reacționa dacă fratele meu mi-ar interzice să fiu cu tine?- i-am spus calmă, iar el și-a scuturat repede capul, încremenind.
-Nu e același lucru. Tu nu l-ai asculta pe Jake. Te cunosc. Dar Denise m-ar asculta pe mine-.
-Și dacă eu aș hotărî s-o fac? Vreau să zic... Dacă aș hotărî să-mi ascult fratele?- l-am sfidat, iar el a chicotit, ca și cum ar fi amuzat de cuvintele mele.
-Nu e același lucru... Ea e verișoara mea preferată. Nu sunt pregătit s-o las în mâinile unui băiat- a spus el scuturându-și capul.
-Faci pe egoistul, Arian. Te gândești doar la tine înșuți și nu te gândești la cum s-ar simți vara tau sau cel mai bun prieten al tău. Nu te gândești că le-ai frânge inimile. Nu te gândești că din cauza ta ar muri încet încet- am spus nervoasă, iar Arian a tresărit la acele cuvinte, făcând ca privirea sa să se întâlnească cu a mea.
-Nu fac pe egoistul. Vreau doar s-o protejez- a murmurat el, iar eu la acele cuvinte m-am relaxat, apropiindu-mă de el.
-Știu, Arian, dar Denise îl iubește pe Thomas. Îl privește cum te privesc eu pe tine. Trebuie să-i dai drumul... Ar fi ca și cum eu te-aș pierde. N-aș avea motive să continui să trăiesc dacă s-ar întâmpla. Așa că dă-i drumul, Arian. Iar dacă Arian o va răni, eu aș fi prima care l-ar umple de pumni- am spus, chicotind la urmă, iar el a zâmbit, încuviințând.
-Ok... Ai dreptate- a spus înfine, iar eu l-am îmbrățișat, zâmbind.
-Te iubesc- am spus apoi, iar el m-a tras spre el, dându-mi un sărut ușor pe buze.
-Și eu- a răspuns.