Ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată Isabella, tipica fată snob si nesuferită din Miami care trăiește doar cu tatăl ei deoarece părinții ei sunt divorțați, s-ar găsi nevoită să se mute împotriva voinței sale alături de mama si fratele ei mai mare pe c...
-Bine... Deci, în acest internat există reguli precise. Trebuie să te trezești la șase și la șapte jumătate trebuie să fi în cantină pentru micul dejun. Dacă ajungi în întârziere rămâi fără mâncare. Aici nu avem menajere, deci trebuie să înveți să execuți singură toate ordinele pe care le dadeai lor. Orele vor începe la opt fix și se vor termina la doisprezece fix. Va trebui să te duci imediat să iei prânzul. În acest internat, elevii sunt trimiți să facă niște experiențe de lucru. În fiecare lună vei schimba locul de muncă. Tu vei lucra tot anul cu Thomas, colegul tău de cameră, care te va ajuta să te integrezi. Programul tău de lucru începe la 14:00 și se termina la 20:00 și pentru a ajunge la locul de muncă va trebui să folosești mijloace publice ca autobuze sau taxi-uri. Aveți permisiunea de a rămâne la cină afară, dar trebuie să fiți aici înainte de nouă și jumătate seara. Vei cunoaște mâna mea dreaptă, Jennifer, care mă ajută să țin sub control istitutul. În plus, este obligatoriu să porți uniforma care îți va fi adusă la tine în cameră împreună cu valizele și este interzis să te îmbraci cu fuste scurte, tocuri, pantaloni scurți sau rupți, maieuri sau tricouri prea decoltate sau care lasă la vedere alte părți ale corpului ca burta. Astăzi ai ziua liberă și vei începe mâine. Peste două ore va fi servită cina și trebuie să fi punctuală. Thomas te va însoți. Acestea sunt cheile de la camera ta. Pentru moment asta e tot- a spus directoarea. -Deci eu ar trebui să lucrez?- am întrebat trimițându-i o privire ucigătoare. -Da, va trebui să lucrezi- a răspuns ea. -Refuz să o fac. Eu bani am destui și nu am nevoie să lucrez- am replicat luând cheile camerei. -Sunt la curent despre asta, domnișoară, dar mama dumneavoastră v-a trimis aici, iar dumneavoastră trebuie să respectați regulile care au fost impuse- a cu o calmă extremă directoarea. -Asta e de văzut- am spus. -Ah... Trebuie să-mi predați și telefonul. Este interzisă folosirea aparatelor electronice care nu sunt date de școală- m-a oprit directoarea. Am răbufnit deschizând geanta și luând un telefon pe care îl foloseam acum două luni și pe care nici nu-mi mai aminteam că îl am, ca mai apoi să-l las pe masă zâmbind fals. -Bine... Puteți merge. Ne vedem la cină- a spus ea. -Nu vă faceți griji... Noi ne vom vedea foarte des anul acesta- am replicat ca mai apoi să ies din cameră. Am început să merg în căutarea dormitoarelor, neștiind unde să mă duc exact, dar urmam niște cartoane care au fost puse prin institut. Când în sfârșit am găsit camera mea, am băgat cheia deschizând ușa ca mai apoi să o închid în urma mea. M-am întors găsind un băiat blond, cu ochii albaștri, cu două piercing-uri sub buză, care s-a oprit să mă privească. Pe el avea doar niște pantaloni de trening și nu purta tricou lăsând mușchii la vedere cu câteva tatuaje.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
-Bună- am salutat încercând să mă trezesc din gandurile mele. -Tu trebuie să fi noua mea colegă de cameră. Sunt Thomas- s-a prezentat el zâmbindu-mi. L-am pivit pentru câteva secunde... Părea un băiat de treabă așa că am răspuns la zâmbet. -Eu sunt Isabella. Încântată de cunoștință, Thomas- am spus.
***
-Valizele tale sunt acolo- a spus Thomas întinzându-se pe acela care ar trebui să fie patul său și închizând ochii, probabil încercând să se odihnească. -Ok- am spus, privind camera. Erau două paturi, unu la dreapta și unul la stânga. O fereastră între ele lumina camera făcând-o mai drăguță. Parchetul nou de lemn negru era foarte frumos și curat, așa cum îmi plăcea mie. Era un dulap foarte mare cu trei uși, iar Thomas ocupa doar una din ele, așa că restul îl puteam ocupa eu. Erau și două băi, unu pentru bărbați și unul pentru femei care de azi ar fi fost doar al meu. Am mers spre valize și le-am deschis găsind ăn fața mea o infinitate de haine. Am răbufnit aruncând geanta pe patul meuși începând să-mi aranjez hainele în spațiul liber din dulap. La Miami le puneam pe menajere să facă totul, dar asta nu însemna că nu știam să fac singură lucrurile. După o oră și jumătate în care am vorbit cu Thomas și mi-am aranjat hainele, m-am așezat pe pat luând telefonul din buzunar. -De ce nu ți l-au retras?- a întrebat Thomas sărind în picioare. -Ba mi l-au retras. Sau măcar e ceea ce cred ei- am răspuns cu un zâmbet malefic pe față. -Ești incredibilă- a comentat el râzând. -Asta este încă nimic din ceea ce știu să fac. Cu timpul vei descoperi- am spus în timp ce trimiteam un mesaj lui Jake în care îi explicam situația. Când au bătut la ușă m-am grăbit să ascund telefonul sub perină după ce am blocat ecranul și i-am dat ok-ul lui Thomas ca el să poată deschide ușa după ce și-a pus un hanorac. A intrat o fată urmată de alte două cu o uniformă în mână. S-a holbat la mine și mi-a zâmbit fals. -Bună. Eu sunt Jennifer, brațul drept al doamnei directoare. Respectă regulile și vei fi în regulă cu mine- a spus întinzându-mi mâna în semn de salut. -Când cineva îți întinde mâna, tu trebuie s-o strângi- a spus ea foarte iritată. -Eu nu strâng mâna parașutelor- am mârâit privind-o urât. -Cum îți permiți? Nu vei scăpa așa ușor. Astăzi este prima ta zi și nu pot face nimic împotriva mea din ordinele directoarei, dar de mâine vei înțelege că nu e de glumă cu mine. Între timp dă-ți jos cârpele alea și pune-ți uniforma. Dacă nu o vei face, vei fi pedepsită- a spus Jennifer punându-mi în mână niște haine, care mai erau și demodate. Eu le-am privit ca mai apoi să le arunc în partea cealaltă a camerei. -Ne vedem la cină- am salutat-o pe Jennifer și cățelușele sale împingându-le afară din cameră ca mai apoi să le trântesc ușa în față. -Tocmai ți-ai făcut inamică pe brațul drept al doamnei directoare, ești conștientă de asta?- a spus Thomas holbăndu-se la mine uluit. -Da, sunt conștientă- am răspuns mergând să recuperez uniforma. -Să vedem... Cum pot să scap de asta?- am întrebat mergând în căutarea unei foarfece. Când am găsit-o, am tăiat hainele în mii de bucățele, ca mai apoi să le arunc la gunoi. -Isabella Brown, consideră-te moartă- a spus Thomas râzând. -Eu mă duc să-mi fac un duș. Peste jumătate de oră se va servi cina și nu ne putem permite să ajungem în întârziere. Sunt regulile- am spus alegând niște haine din dulap și făcându-i cu ochiul înainte să dispar în baie.
