Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 107

-Iubire... Trezește-te. Am ajuns- am auzit pe cineva șoptind, în timp ce îmi mângâia în mod dulce obrazul, iar eu am mormăit întorcând capul în direcția opusă în comparație cu acea atingerea ușoară.
-Iubire- a repetat din nou cineva, dar eu nu aveam nici cea mai mică intenție să deschid ochii până când am simțit o pișcătură pe obrazul drept care m-a făcut să tresar de surpriză.
Mi-am deschis ploapele greoaie, întâlnind ochii lui Arian care mă studiau amuzați și am căscat întinzându-mi oasele.
-Era ora să te trezești. Începeam să iau în considerare idea de a te lăsa în mașină- a spus Arian, iar eu l-am privit urât, fiind prost-dispusă.
-Dacă ai fi făcut-o, mașina ta, în momentul ăsta, ar fi fost în condiții oribile. Te las să-ți imaginezi motivul- am replicat deschizând ușa și ieșind, ca apoi să o închid în spatele meu, strângându-mi părul într-un coc plus-minus în ordine.
-Suntem la Brighton... Cum te-ai fi întors acasă dupaia?- a întrebat Aroan urmându-mă în afara mașinii și punându-se lângă mine, zâmbind.
-Îți amintesc că există trenuri și multe alte căi de transport- l-am făcut să observe, abținându-mă din a căsca din nou, iar el a răbufnind ochii la cer.
-Ești cu adevărat insuportabilă- a comentat el începând să meargă, iar eu l-am urmat obosită punându-mă lângă el, încă amețită din cauza drumului lung în mașină și a somnul de-abia întrerupt.
-Sigur... De parcă tu ai fi mai bun decât mine- am replicat aruncându-i o privire ucigătoare, ca apoi să-și ia privirea ca apoi s-o îndrept spre peisajul care mă înconjura.
-Exact- a răspuns el zâmbind mândru făcându-mă să mă încrunt și pentru puțin n-am pufnit în râs pentru încrederea cu care o spusese.
-Propoziția mea era ironică- l-am făcut să observe indicându-l cu un deget, dar el m-a ignorat, băgându-și mâinile în buzunarelor blugilor și continuând să meargă liniștit.
-Nu-mi dădusem seama- a răspuns el sarcastic.
-Atunci sper să fi reușit să ți-o bag în capul ăla gol- am replicat iritată, dar în același timp ușor amuzată.
-Capul meu nu e gol- a pufnit Arian aruncându-mi o privire amenințătoare.
-Dacă aș fi în locul tău, nu aș fi atât de sigură- am replicat cu un rânjet pe chip, continuând să merg lângă el.
-Nu-mi amintesc să-ți fi cerut părerea- a spus el privindu-mă cu aer de superioritate și pentru puțin nu l-am luat la palme.
-Nu-mi amintesc să-ți fi cerut dreptul să-mi exprim o opinie- am răspuns ridicând ochii la cer, unde primele stele ale nopți se lăsau văzute, în toată frumusețea lor.
-Ești o fetiță iritantă- m-a certat Arian.
-Idiotule- am replicat făcând o mutră enervată.
-Mă surprinzi, Isabella... Mă gândeam că ești în stare să jignești mai bine- și-a bătut joc de mine în timp ce în fața ochiilor noștri se deschidea plaja din Brighton cu pietrele sale în loc de nisipul cald. Am inspirat cu toți plămânii, aerul marin, dar imediat dupaia m-am întors să mă concentrez la băiatul de lângă mine.
-Mă surprinzi, Arian... Credeam că mă cunoști deja, dar sunt încântată să-ți fac cunoștință cu ploaia mea de jigniri împotriva persoanei tale- am spus ca mai apoi să fac o mică pauză.
Tocmai în timp ce mă pregăteam să deschid gura pentru a vorbi cu Arian, m-a blocat lăsându-mi un sărut pe buze, iar drept răspuns am zâmbit dulce răspunzând la gest. Era un sărut dulce, plin de iubire și în timp ce buzele noastre se atingeau, provocând înăuntrul meu mii de emoții, înăuntrul minții mele se derulau din nou momentele zilei, iar la un moment dat am înțeles ceea ce făcuse Arian pentru mine, anume mă făcuse să-mi petrec ziua în același fel în care aș fi petrecut-o cu tatăl meu.
Când ne-am desprins în căutarea răsuflării, mi-am învăluit brațele în jurul gâtului băiatului, ridicându-mă pe vârful degetelor și ascunzându-mi capul în spațiul dintre gât și umăr. Era incredibil ceea ce făcuse Arian pentru mine și chiar dacă uneori nu ne puneam de-acord despre anumite lucruri mărunte în orice moment, mă simțeam în siguranță alături de el, mă simțeam acasă. Mă simțeam în largul meu, iar sentimentul pe care-l simțeam pentru el era atât de tare încât îmi era teamă că toate astea erau prea mult pentru mine, dar am înlăturat aceste gânduri concentrându-mă pe băiatul care mă strângea în brațe în acel moment minunat.
-Te iubesc- am spus cu toată sinceritatea, iar când el m-a strâns mai tare la pieptul său, am oftat lăsând un sărut dulce, puțin mai jos de urechea sa.
-Și eu te iubesc, iubire- a răspuns el desprinzându-se și, în liniște, ne-am îndreptat spre două șezlonguri luând loc și observând soarele apunând și dispărând în mare, în timp ce mintea mea se cufunda în gânduri.
-Mulțumesc- am șoptit mutându-mi privirea spre chipul lui Arian, care avea o culoare ușor mai închisă față de normal, din cauza razelor de soare care îi mângâiau pielea.
-Pentru?- a întrebat el încruntându-se confuz, în timp ce-și muta privirea în direcția mea.
-Ai reconstruit ziua pe care eu aș fi petrecut-o cu tatăl meu, iar eu nu voi putea să te mulțumesc niciodată destul. Ceea ce eu aș fi făcut pentru tata, azi tu ai făcut-o pentru mine. M-ai făcut să-mi uit problemele, m-ai făcut să zâmbesc și să râd, m-ai iritat și sunt și bucuroasă că te-am jignit, m-ai exasperat, m-ai epuizat, dar mai ales m-ai făcut să mă simt bine și nu m-aș fi gândit vreodată că cineva ar fi în stare s-o facă, dar tu ai reușit. Mi-ai înlăturat durerea și orice s-ar întâmpla, îți promit că voi fi puternică și-ți promit că din ochii mei nu va mai cădea nicio lacrimă. Ți-o promit ție și mi-o promit și mie însămi, pentru că acum știu că am un motiv în plus pentru a merge mai departe, iar acel motiv ești tu- mi-am terminat discursul, iar Arian a zâmbit apucându-mă de șolduri și târându-mă pe genunchii săi.
-Tu ești lucrul cel mai de preț pe care-l am și nu voi permite niciodată nimănui să te facă să suferi. Din păcate, nu o pot evita mereu, dar dacă pot să fac ceva care într-un oarecare fel îți poate înlătura durerea, voi fi mereu alături de tine să te însoțesc în bătăliile tale și se te ridic când vei cădea, exact așa cum faci tu cu mine. Te iubesc, Isabella, și nimeni nu va putea vreodată să schimbe asta- a răspuns el, iar eu am zâmbit fericită apropiindu-mă și unind buzele noastre trasmițându-i toată iubirea pe care o simțeam pentru el în acel moment.