Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 20

Am ajuns la sală și am intrat. Era o sală faină pe care o frecventam de mult timp deja și cunoșteam aproape toți băieții și fetele care lucrau aici.
-Bună Rusty- am salutat băiatul de vârsta mea care se afla în spatele biroului.
-Isabella de cât timp- a spus mergând în jurul biroului și îmbrățișandu-mă.
-Cum ești? Te văd în formă, ca de obicei până la urmă- am răspuns la îmbrățișare.
-Mulțumesc Isabella, dar nici tu nu glumești. Devi tot mai frumoasă- a spus el zâmbindu-mi.
-Mulțumesc mult Rusty. Am venit să mă antrenez cu niște prieteni care ar trebui să ni se alăture în curând- am spus observând că era ora două și zece și nu dăduse încă nimeni niciun semn de viață.
-Sunt Rachelle- s-a presentat prietena mea zâmbind.
-Eu sunt Rusty. E o plăcere să te cunosc- a spus prietenul meu răspunzând la zâmbet.
-Ce-mi mai povestești Isabella? Tatăl tău cum este?- a întrebat el iar eu am înghițit în sec.
-Stii Rusty... El a murit- i-am explicat și zâmbetul său a dispărut imediat.
Rusty ținea foarte mult la tatăl meu și era foarte afecționat de el.
-Îmi pare nespus de rău. Era o persoană bună iar eu îl admiram enorm de mult- a spus prietenul meu.
-Stai liniștit. Cu siguranță nu este vina ta- l-am asigurat eu.
-Deci acum unde locuiești?- a întrebat el.
-Cu mama și fratele meu, chiar dacă preferam fără umbră de îndoială vechea mea viață- am răspuns zâmbind și punând ghiozdanul lângă mine.
-Te înțeleg. Se comportă bine cu tine?- a întrebat el zâmbindu-mi.
-Să spunem că iubirea pe care ți-o poate oferi un tată este imposibil de înlocuit- am spus zâmbind trist.
-Nici cea a unei mame- a replicat el.
-Las-o baltă Rusty- am oftat scuturând din cap.
-Am ratat multe lucruri nu-i așa? Zoe unde e? Mai vorbești cu ea?- a întrebat el.
-Astăzi vine la mine și stă o săptămână. Acum nu suntem cboar apropiate și e destul de greu să ne vedem. Am putea să ne vedem o dată, poate pentru o înghețată și-ți povestesc câteva lucruri- am propus eu zâmbindu-i.
-Pentru mine e perfect. Te sun eu și stabilim când, dacă pentru tine e bine- a fost el de-acord încuvințand.
-Perfect atunci. Ai numărul meu?- am întrebat.
-Sigur că îl am- a răspuns el.
-Ok și dacă tot veni vorba în seara asta fac o petrecere la mine acasă. Mă pot baza pe tine?- am întrebat luând iar ghiozdanul.
-Voi fi acolo. Petrecerile tale sunt mereu cele mai bune și mai ales te poți distra- a răspuns el.
-Pe asta nici nu se discută. Pe Facebook sau pe Instagram este o postare pe care am împărtășit-o. Acolo găsești adresa- am explicat în timp ce auzeam ușa sălii deschizându-se și altă lume intrând.
-Ok, mersi Isabella. Acum însă trec la treabă, vrei tot același loc?- a întrebat Rusty întorcându-se oa birou și tastând ceva pe calculator.
-Da- am răspuns zâmbind.
-Bună- m-am întors pentru a vedea persoanele care salutaseră găsindu-i în fața mea pe Christian, Peter, Johnatan, Jake și Jazzy.
-Bună copii- i-am salutat îmbrățisându-i pe toți în afară de Jake și Jazzy desigur.
-Rusty ei sunt cu mine. Trece-i pe toți pe numele meu în afară de fata aia din spate- am spus prietenului meu din spatele biroului indicând-o pe Jazzy. Eram tentată din a-l indica și pe Jake dar era fratele meu și deși ne certam eu îl iubeam.
-Cum vrei- a spus Rusty continuând să butoneze pe tastatura în timp ce încerca să-și inăbușească râsul.
-De ce râzi?- i-am șoptit.
-Pentru că: unu ești malefică și doi în curând fata te omoară- a răspums el tot șoptind și chicotind.
-Bine de știut. Vestiarele sunt tot aceleași?- am întrebat zâmbind.
-Da. Plătești după?- a încuvințat el răspunzând la zâmbet.
-Da. Atunci ne vedem după- am salutat eu făcând un gest cu mâna.
-Ok. Voi toți puteți să mergeți în afară de fata de acolo- a anunțat Rusty râzând și indicând-o pe Jazzy care exploda de furie. Eu am bufnit în râs pupându-l pe prietenul meu pe obraz.
-Ești un fenomen Rusty- am comentat ca mai apoi să mă îndrept spre vestiare urmată de toți, mai puțin de Jazzy.

***

Am intrat în vestiar în timp ce Rachelle continua să râdă pentru expresia lui Jazzy înțelegând că eu nu i-aș fi plătit absolut nimic și pe care eu din nefericire am ratat.
-Nu, serios, trebuia să fi văzut fața ei- a spus prietena mea continuând să râdă. M-am uitat în jur observând că, din fericire, nu mai era nimeni.
-Nu mai râde, chiar dacă mi-ar fi plăcut s-o văd- am recunoscut zâmbind.
M-am schimbat repede luând o pereche de pantaloni de trening gri și un tricou care lăsa burta descoperită.
M-am încălțat cu adidașii și mi-am făcut o coadă de cal sus. Mi-am dat jos piercing-ul de sub buză și l-am ascuns în interiorul ghiozdanului.
-Cum arăt?- am întrebat-o pe Rachelle făcând o piruetă.
-Superb, ca de obicei. Eu?- a răspuns ea ridicându-se și făcând și ea o piruetă.
-Superb și tu- am răspuns privind-o și era adevărul.
Rachelle purta niște colanț negri și un tricou alb mulat. În picioare o pereche de Adidas negrii și își prinsese părul într-o coadă de cal sus ca a mea.
-Mergem?- am întrebat îndreptându-mă spre sală.
-Haide- a fost ea de-acord urmându-mă. Am ieșit din vestiar ca mai apoi să intrăm în sală unde se aflau băieții și în mod ciudat și Jazzy care ne așteptau.
-Dar tu nu te-ai schimbat- a observat Rachelle.
-Eu m-am pregătit deja acasă- a răspuns ea făcând o grimașă.
-Bine de tine- am replicat începând să urc scările care duceau la etajul doi al sălii și pe care puțini și-l puteau permite fiind foarte scump, dar eu aveam reducere fiindcă tatăl meu era prieten cu proprietarul sălii, care era totodată tatăl lui Rusty.
Trebuie să spun că a avea un tată foarte bogat și cunoscut are avantajele sale.
-Cum dracu ai făcut să plătești etajul ăsta? Costă o grămadă și eu nu mi l-am putut permite niciodată- a comentat Jazzy.
-Uiți cine sunt eu- am replicat începând să alerg ușor după ce m-am urcat de aparatul făcut pentru asta.
Rachelle s-a pus lângă mine și a început să alerge la același ritm cu mine în timp ce băieții se încălzeau.
După de am alergat destul am hotărât să fac un pic de stretching și asta am și făcut în timp ce Rachelle continua să alerge iar băieții fixau mușchii brațelor. Jazzy însă se limita să-i facă drept asistentă personală lui Jake.
-Cum merge?- m-a întrebat David la un moment fat venind să se așeze lângă mine care făceam șpagatul și mă concentrasem să fac stretching-ul pentru brațe.
-Bine, tu? Te distrezi?- am întrebat zâmbind și continuând exercițiile.
-Da, dar îmi iau o pauză- a răspuns el zâmbindu-mi.
-Ok- am spus simplu.
-Cu Jake cum merge?- a întrebat el privindu-mă cu atenție.
-Să spunem că i-am împrospătat memoria și măcar a încetat să mă mai atace- am răspuns ridicându-mă de jos și făcând verticala sprijinindu-mă în maini.
-Nu ți-a cerut nici scuze?- a continuat David.
-Nu- am răspuns dându-mă oeste cap și aterizând în picioare.
-Păcat. Erați foarte uniți- a comentat prietenul meu.
-Să spunem că și mie îmi lipsește și că țin oricum la el cu toate astea, dar dacă lui nu-i pasă nimic din ceea ce s-a întâmplat, atunci nici mie nu-mi pasă deloc. Eu îmi trăiesc oricum viața, cum am făcut pentru toți cei șase ani în care Jake nu a fost alături de mine și dacă el vrea să se prefacă în continuare că nu s-a întâmplat nimic atunci să facă cum vrea, dar dupaia să nu aibă tupeul să vină la mine doar când are nevoie de cineva care să-i apere curul- am explicat așezându-mă lângă David și lungindu-mă pentru a atinge vârfurile picioarelor.
-Sincer n-am prea înțeles pobestea familiei voastre. De fiecare dată când îl întrebam pe Jake el se enerva așa că am evitat mereu acest subiect- a spus el.

-Hai ridică-te. Să mergem să ne luăm ceva de băut și-ți povestesc- am răspuns eu ridicându-mă și întinzându-i mâna pentru a-l ajuta să se ridice.
El a zâmbit strângând-o și ridicându-se de jos.
-Noi mergem să facem o pauză. Ne vedem mai târziu și vă aducem și ceva de băut- a anunțat David urmându-mă și primind un cor de aprobări. Acum venea partea grea: să vorbesc despre trecutul meu și doar puținor persoane le spuneam și simțeam că în David puteam avea încredere.