Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 5

Am fost trezită de zgomotul alarmei. Am oprit-o și m-am ridicat din pat ducându-mă spre baie. M-am dezbrăcat și am intrat sub jetul de apă caldă. După ce m-am spălat bine m-am îmbrăcat cu niște pantaloni scurți, un maieu gri mulat care ajungea un pic mai sus de buric și o cămașă în carouri pe care am lăsat-o deschisă (poză). M-am machiat și m-am pieptănat, m-am încălțat cu niște tocuri negre înalte și ca accesorii un lănțișor cu o cruce și niște cercei rotunzi. Am luat ghiozdanul băgând în el un penar și două caiete la nimereală și am coborât scările. În dimineața asta m-am trezit cu intenția de ai enerva pe Josh și pe mama și voi reuși. Am intrat în bucătărie unde "draga mea familie" era deja așezată la masă. M-am așezat și eu la distanță de Jake si am luat o clătită mușcând-o.
-Te duci la școală îmbrăcată așa?- a intrebat Josh uitându-se la mine de sus în jos.
-Da- am răspuns cu aer nepăsător și sfidător și am continuat să mănânc.
-Du-te să te schimbi și dă-ți imediat jos chestia aia care ți-ai făcut-o la buză- a ordinat. Nu, ok... Poate n-a înțeles încă, dar acum îl voi face eu să înțeleagă.
-Cred că unele lucruri nu-ți sunt clare. Tu n-o să mă comanzi NICIODATĂ. Pentru mine ești decât un alt tâmpit care nu merită o secundă din prețiosul meu timp deci economisește-ți aerul că trăiești mai mult, deși nu mi-ar displace să te văd sub pământ. Tu nu ești și nu vei fi niciodată tatăl meu. Nu te cunosc deloc, ești un perfect străin, așa că vezi-ți de treburile tale și lasă-mă în pace. Eu mă îmbrac cum vreau și tu nu ești nimeni ca să mă oprești din a o face. Nici tata nu-mi spunea cum să mă îmbrac și cu siguranță nu vei începe să o faci tu. Așa că taci dracu din gură și continuă să mănânci în speranța că te vei îneca- am spus eu încercând să mențin calmul deși îmi era greu. Josh m-a privit pentru câteva secunde cu aer sfidător iar mai apoi a încuvințat.
-Ai dreptate. Eu nu sunt tatăl tău, tatăl tău e MORT- a spus zâmbind și punând accent pe cuvântul moarte. Aia era picătura care a umplut paharul pentru că m-am ridicat și am ajuns lângă el pe partea cealaltă a mesei.
-Ai dreptate... El a murit dar ar fi foarte mândru de ceea ce voi face- am recunoscut și nici nu i-am lăsat timpul să răspundă că i-am tras un pumn direct în față. El și-a dus mâinile în locul lovit și eu am zâbit satisfăcută. Voiam s-o fac din clipa în care l-am văzut și din fericire am facut-o căci altfel aș fi explodat!
-Isabella, ce naiba faci?- a țipat mama ridicându-se.
-E ceea ce merită. Poate că tatăl meu a murit dar era un om bun și gura lui scârboasă nu trebuie nici să-și permită să-i pronunțe numele. El nu m-a abandonat la vârsta de 10 ani, el nu m-a făcut niciodată să plâng, el m-a crescut, el a încercat să-mi dea tot deoarece ceea ce aveam nevoie nu puteam să am, el mi-a fost alături când aveam nevoie, el mă îmbrățișa, el îmi spunea că mă iubește, el îmi spunea ce este bine să fac, el m-a învățat tot ce știu și nu idiotul ăsta. M-a învățat TATĂL MEU și logodnicul tău nu va fi niciodată tatăl meu așa că bagă-i odată asta în cap altfel o voi face eu... De vorbă bună sau cu forța.- am urlat. Sper să fi fost clară pentru că m-am săturat să țip. Mama s-a pus pe plâns și Josh a zis -Ai dreptate. Eu nu sunt tatăl tău, dar să nu te plângi că n-ai o figură paternă în viața ta pentru că eu nu voi mainfi-
-Nu mă interesează deloc. Trebuie să fi demn să fi numit tată și tu nu vei fi niciodată pentru că persoanele de rahat ca tine nu merită nici măcar să trăiască pe lumea asta- am urlat.
-Cred că cel mai bine e să mergem, altfel ajungem târziu- s-a băgat Jake care până in momentul acela n-a scos niciun sunet și a privit scena în liniște.
Am încuvințat și l-am urmat. Ne-am urcat pe motorul său, m-am ținut de scaun pentru că nu aveam chef să mă țin de el și am pornit.

***

Cum am ajuns la școală m-am dat jos de pe motor și am intrat însoțită de Jake. Nu vorbisem încă cu adevarat cu el și nu știam ce să fac, știam doar că nu l-aș fi tratat bine cu siguranță.
În curte privirile s-au ațintit asupra mea. Cine se uita urât la mine și nu știu din ce motiv cu siguranță absurd, cine se uita la mine surprins, cine se uita la mine zâmbind pentru nu știu ce, cine se uita la mine uimit, cine se uita la mine indiferent și cine se uita la mine șușotind.
-Aia e Isabella Brown, la naiba, și e în școala noastră. E foarte bogată...- am auzit șușotind un grup de bârfitoare, dar m-am dus mai departe.
Mulți dintre studenți ii văzusem sau ii cunoșteam pentru că veniserà la multe din petrecerile mele. De departe am văzut pe cineva familiar și întocmai am recunoscut-o pe Rachelle care imediat cum m-a văzut și-a salutat grupul și a venit spre mine.
-Isabella- m-a salutat îmbrățișându-mă. Am îmbrățișat-o la randul meu.
-Eu plec. Pa- a anunțat fratele meu.
-Pa Jake. Ne vedem mai târziu- l-a salutat Rachelle în timp ce eu l-am ignorat.
-Vii cu mine în secretariat fiindcă nici măcar nu știu unde e?- am intrebat-o pe Rachelle. Ea a încuvințat și ne-am îndreptat spre intrare.
-Ști că e interzis să te îmbraci așa? Poți fi suspendată!- m-a avertizat Rachelle.
-Atunci mă voi îmbrăca așa în fiecare zi- am spus.
Când am ajuns nu era nimeni. Am ciocănit în geam să atrag atenția oricărei proaste ființe umane care era acolo înăuntru.
-Pot să vă ajut?- a ieșit o doamnă de vreo patruzeci de ani și aproape că nu m-am speriat de aspectul ei. La naiba era îngrozitor!
-Da altfel nu aș fi aici nu?- am spus cu un zâmbet fals pe față.
-oh vai nu-mi spune- a zis ironică.
-Ba da vă spun și astupați-vă gura că asta este slujba dumneavoastră deci faceți-l bine altfel voi pune să vă concedieze. Sunt Isabella Brown cea nouă- am spus uitându-mă foarte urât la ea.
-Desigur. Acesta este orarul dumneavoastră și numărul de la dulap cu combinația- a explicat.
-Bun. Ați reușit- am comentat ca mai apoi să mă întorc la Rachelle.
-Arată-mi- a spus luând diferitele foi care le aveam în mână și uitându-se peste ele.
-Perfect. Ești în toate orele cu mine și dulăpiorul tău este lângă al meu- a spus Rachelle.
-Perfect- am spus și am mers spre dulăpior. Am băgat combinația și l-am deschis. Era tot albastru și înăuntru frumos ordonat. Nu era rău! Am luat carte pentru prima oră și am băgat-o în ghiozdan ca ma apoi s-ăl închid și s-o urmez pe Rachelle. Am intrat în clasă și eram puțin în întârziere.
-Sunteți în întârziere fetelor. Si tu trebuie să fi fata cea nouă- a spus profesorul.
-Da sunt Isabella Brown- m-am presentat.
-Ei bine nu-mi pasă. Duceți-vă la locurile voastre și faceți liniște- a urlat.
-Mă scuzați dar cum vă permiteți să ridicați tonul și să vorbiți așa elevilor dumneavoastră? Poate că sunteți profesor dar nu aveți niciun drept să urlați doar pentru un minut de întârziere deci tăceți din gură pentru că azi nu e o zi bună- am urlat. Înainte Josh și acum profesorul ăsta idiot. Începea să mă doară capul de la toate țipetele astea și îmi era deajuns.
-Poftim? MERGEȚI LA DIRECTOR AMÂNDOUĂ- a urlat.
-Mai bine decât să stau cu un idiot ca dumneavoastră- am comentat ca mai apoi să ies împreună cu Rachelle care râdea ca nebuna.
-Mai ai de râs?- am întrebat iritată.
-Scuze dar nu ești aici de mult și în prima zi reușești deja să ajungi la director- a spus încetând să mai râdă.
Am ajuns în fața ușii și am intrat fără să bat.
-Ciocănitul nu mai e la modă?- a întrebat enervat.
-Da și deja de mult timp- am spus zâmbind.
-Mulțumesc pentru informație- a spus directorul în timp ce eu și Rachelle ne-am așezat.
După jumatate de oră de discurs ne-a lăsat să ieșim din încăpere și în acea jumătate de oră am înțeles doar că nu-i convenea cum mă îmbrăcam și că fiind nouă trebuia să fiu mai liniștită pentru că altfel m-ar fi exmatriculat. În rest m-am prefăcut că-l ascult așa cum a făcut și Rachelle.