Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 48

Când în sfârșit am coborât din autobuz am făcut un respir de ușurare, iar Thomas a chicotit obținând o privire urâtă din partea mea.
-Haide, vin-o... Aproape am ajuns- a spus prietenul meu luându-mă de mână și târându-mă spre un bar apropiat.
Eu n-am protestat privindu-mă în jur. Londra nu era rău, din câte observasem prin geamul autobuzului. Întotdeauna am vrusesem să vin la Londra, dar doar pentru o vacanță și nu pentru a rămâne la un internat.
Singurul defect era vremea... Eu adoram soarele, iar toați acești nori și această ploaie nu erau pe placul meu. În plus, îmi lipsea plaja din Miami, mereu plină de lume. Să nu mai vorbim despre prietenii mei: ei îmi lipseau mai mult decât orice.
-Haide, vin-o- a spus Thommy intrând în acel bar.
Am încuvințat urmându-l. În interior nu era rău, era ca orice bar.
Mesele, barul, ospătarii, clienții...
-Ah, Thomas- a exclamat un bărbat de vreo patruzeci de ani apropiindu-se de noi și zâmbind.
-Iar ea ar trebui să fie noua elevă- a continuat el îndreptându-și atenția asupra mea.
-Da. Îmi puteți spune Isabella- am răspuns cu un zâmbet fals pe chip.
-Bine, tu spune-mi Jo- a spus el încuvințând.
-Puteți începe. Thomas îți va explica cum funcționează aici+ a continuat apoi Jo plecând.
L-am urmat pe Thomas într-o magazie. El a luat un șorț negru și mi l-a întins.
-Trebuie să-l pun?- am întrebat făcând o mutră de dezaprobare.
-Da, altfel nu poți lucra aici- a răspuns el.
-Atunci nu-l pun- am zâmbit și am dat să plec dar Thommy m-a oprit apucându-mă de mână.
-Isabella, pune-l- a repetat el.
Am dat ochii peste cap răbufnind și am luat șorțul punându-l și legându-l la talie.
-Mulțumit?- am spus "prietenului" meu încrucisându-mi brațele la piept.
-Da, foarte. Acum vin-o să-ți explic anumite lucruri- a răspuns el târându-mă afară din magazie și punându-se în spatele pultului.
După aceea care mie mi s-a părut oternitate a terminat de explicat tot, si prin tot mă refer chiar la tot.
-Gata. Acum încearcă să-i servești fata și băiatul de acolo. Ține carnețelul și pixul și du-te- a spus Thomas indicând o masă.
-De ce trebuie s-o fac eu, scuze?- am replicat enervată.
-Pentru că este lucrul tău- a răspuns el evident.
-Nu am cerut eu să-l fac- am spus eu încrucișând brațele.
-Isabella, nimeni nu l-a cerut, nici eu, dar trebuie să-l facem altfel ne vor pune să facem un lucru și mai greu- a replicat el răbufnind.
-M-am săturat până peste cap să stau în internatul ăla și este doar prima zi- am spus luând carnețelul și pixul și îndreptându-mă spre masă.
-Salut, ce faceți?- am întrebat zâmbind prietenos celor doi clienți care păreau să aibă în jur de doi ani mai mult decât mine.
-Bine, mersi. Tu?- a răspuns fata în timp ce băiatul mă privea salivând, dar eu l-am ignorat. Cu siguranță nu voiam să-i fac să se certe și se vedea foarte bine că fata era geloasă.
-Pentru mine o înghețată de căpșuni- a spus fata zâmbindu-mi. În acel bar era și înghețată și nu știam spune dacă era un lucru negativ sau pozitiv.
-Ok. Iar ție ce-ți aduc?- am întrebat indiferentă băiatului.
-O înghețată de cremă- a răspuns el privindu-mă cu un rânjet idiot pe față.
-Vi le aduc imediat- am răspuns privind fata care mi-a zâmbit recunoscătoare. Am răspuns la zâmbet și am mers să iau comenzile ca mai apoi să le servesc.
Poate până la urmă nu era chiar așa rău...

***

După-masa a m petrecut-o luând comenzi și servind mesele, câteodată făcând vreo boacănă, dar niciodată prea gravă.
La sfârșitul zilei am trecut cu Thomas să-l salutăm pe Jo ca mai apoi să ieșim din bar.
-Haide la Mc. Mai mult timp petrec în afara internatului și mai bine stau- i-am spus lui Thomas.
-Sunt de-acord. De obicei mă întorc la internat pentru că nu am cu cine să stau, dar acum că ești tu, cred că voi lua cina la Mc toate zilele în care voi lucra- a fost el de-acord și am zâmbit urmându-l.
Nu era prea cald, din contră... Era chiar destul de răcoare și m-am complimentat în cap cu mine însămi pentru alegerea de a purta un hanorac.
Când în sfârșit am ajuns la Mc am fost primită de o căldură plăcută. Am urcat la etajul doi și ne-am așezat într-un colț.
După puține minute pe care le-am petrecut vorbind, a venit un chelner să ia comenzile noastre.
Când farfuriile noastre au ajuns, eu și Thommy am luat cina râzând și glumind, primind foarte des priviri amuzate de la copii de vârsta noastră și priviri urâte din partea părinților și a chelnerilor.
Am profitat de acel moment pentru a lua telefonul și a controla dacă primisem mesaje sau apeluri și întocmai am observat că toți prietenii mei îmi scriseseră.
Le-am răspuns tuturor spunându-le că eram bine și că-mi lipseau, dar că aș fi găsit un mod pentru a mă întoarce cât mai repese posibil. Am hotărât să-l sun pe fratele meu și am fost bucuroasă de decizia mea pentru că am avut timpul de a-i povesti totul și i l-am prezentat și pe Thomas cu care a mers foarte de-acord, cel puțin la telefon.
Am făcut și foarte multe poze pe care să le păstrez drept amintiri pentru că, să fim sinceri, nu se întâmpla în fiecare zi să te afli la Londra, chiar dacă închisă într-un internat și obligată să muncești.
Mi-am terminat farfuria încercând să nu mă sufoc de la prea mult râs din cauza a nenumăratei glume făcută de Thommy, care se distra să facă video-uri tâmpite cu telefonul meu. Când ne-am dat seama că era târziu și că, cu siguranță am fi ajuns în întârziere pentru că la ora aia nu era niciun autobuz disponibil, cul puțin așa zisese Thomas, m-am grăbit să chem un taxi. Am plătit repede și am ieșit de la Mc.
Am intrat în mijlocul de transport și am stins telefonul ca mai apoi să-l pun înapoi în geantă.
Când în sfârșit am ajuns, Thomas a plătit și am ieșit din taxi alergând ca nebunii și râzând ca tâmpiții.
Ne-am grăbit să intrăm și chiar când am fost înăuntrul institutului porțile automatice s-au închis și eu am emis un respir de ușurare.
Ne-am îmdreptat spre camera noastră parcurgând culoarele care erau aproape pustii, fără a pune la socoteală profesorii și câțiva elevi care se îndreptau spre dormitoare.
-Domnișoară Brown...- m-a chemat la spatele meu directoarea bătând cu tocurile și venind în direcția mea.
Am dat ochii peste cap și Thomas a abținut un râset tușind.
-Ce este?- am întrebat prefăcând un zâmbet și întorcându-mă în direcția sa.
-Am observat că ai luat cina afară...- a spus oprindu-se în fața mea.
-Da, nu este interzis. Dumneavoastră mi-ați permis, vă amintiți?- am replicat privind-o.
-Da, îmi amintesc perfect, mulțumesc. L-am sunat pe Jo și mi-a spus că te-ai descurcat bine, dar anumit boacăne cu clienții le puteai evita. Amintește-ți că trebuie să trebuie să te comporți mereu bine cu clienții, deci fă-o și totul va fi în regulă. În plus, îmbunătățește-ți comportamentul la clasă și fii mai atentă. Și încă ceva, spălați-vă pe cap, că aveți nevoie. O seară plăcută- a spus ea ca mai apoi să plece.
Eu m-am întors spre Thomas care avea o cola în mână și râdea pentru un motiv ciudat și mi-am atins părul.
-Nenorocitule. Acum fugi pentru că te omor- am spus cum am observat că îmi murdărise părul cu băutura. El a continuat să râdă în timp ce eu îl urmăream urlând amuzată.

'Capitolul surpriză' de sâmbăta trecută!
Vă pupăm😘