Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 98

Am intrat în casă și imediat privirile lui Sarah și a lui Hope s-au mutat spre mâinile noastre.
-Îmi cer scuze pentru scenă- am spus, iar Sarah a dat din umeri zâmbind în timp ce îmi făcea cu ochiul la vederea mâinilor noastre împletite.
Am chicotit, iar Arian a răbufnit ridicând ochii la cer și târându-mă spre scări.
Am intrat din nou în camera lui Keily și imediat privirile lui Denise și a lui Summer s-au ațintit asupra mâinilor noastre.
-Aștepta-ți... Ce am pierdut?- a întrebat prietena mea zâmbind în timp ce se ridica și se punea în fața noastră.
-Sunt fericit să vă anunț că domnișoara Brown este în mod oficial iubita mea- a spus Arian.
A spus "iubita mea", iar acel mod de a mă defini mi-a mărit zâmbetul și băiatul de lângă mine a părut să-și dea seama fiindcă s-a pus în spatele figurii mele, înfășurându-și brațele în jurul taliei mele sprijinindu-și bărbia în părul meu.
-Știam eu. Sunteți perfecți împreună- a ezultat Denise bătând mâinile ca o fetiță, iar eu am chicotit la ace scenă.
-Eu, însă, cred că tu, Arian, ai căzut chiar jos. Credeam că ai gusturi mai bune referitor la fete, dar mă înșelam- a comentat Summer, iar la acele cuvinte băiatul din spatele meu a încremenit, strângându-mă mai tare spre el.
-Auzi, nenorocito, îți dau cinci secunde ca să-ți duci curul ăla refăcut afară din casa asta, altfel îți jur că te fac bucăți- am mârâit în timp ce nervii creșteau în mine.
-Arian, spune-i să tacă- a replicat roșcata, iar eu am strâns pumnii încercând să mă eliberez din strânsoarea iubitului meu.
-Îmi pare rău, dar Isabella are dreptate. Afară de-aici- a spus Arian calm, iar la acele cuvinte am zâmbit triumfătoare în timp ce Summer lua geanta și se îndrepta în afara camerei cu pași mari.
-Și amintește-ți că ceea ce e al meu nu vei putea să-l ai vreodată- i-am urlat în spate, iar ea s-a limitat să mă ignore dispărând din fața mea.
-Nu știu voi, dar eu acum mă simt mult mai bine- am spus, iar Arian și Denise au început să râdă sub privirea confuză al lui Keily.
-Cât e ceasul?- am întrebat strângându-mă în brațele lui Arian și întorcându-mi capul în direcția chipului său, lăsându-i un sărut pe maxilar.
-Opt și jumătate- a răspuns Denise.
-Denise, poți rămâne cu Keily în timp ce eu o duc pe Isabella într-un loc?- a întrebat Arian, iar eu mi-am încruntat privirea curioasă.
-Desigur- a răspuns prietena mea aruncându-mi o privire care pretindea să-i povestesc toate evenimentele în minimele detalii.
-Atunci ne vedem după, verișoară. Te iubesc- a salutat-o Arian, iar eu am observat ochii lui Denise care luceau de fericire.
-Vin imediat. Așteaptă-mă jos- i-am spus lui Arian care a zâmbit încuvințând și ieșind din cameră, după ce mi-a lăsat un sărut rapide pe buze.
-Hey, totul bine?- am întrebat apropiindu-mă de Denise și făcând-o să se așeze pe pat, lângă mine.
-Da, scuze... Doar că e de mult de când nu-mi mai spune "te iubesc" și e frumos să o auzi după mult timp. Eu îți datorez mult, Isabella. Mi l-ai returnat pe vărul meu, iar lui i-ai returnat zâmbetul, viața. Mersi- a spus prietena mea, iar eu i-am zâmbit îmbrățișând-o și mângâind-o pe spate.
-E corect așa- i-am spus, iar când ne-am desprins, Keily s-a apropiat și s-a apropiat întinzându-i lui Denise un șervețel.
-Acum fugi că Arian se satură să aștepte, dar amintește-ți că dupaia trebuie să-mi povestești totul în fiecare detaliu- a spus Denise, iar eu am chicotit încuvințând și ieșind din cameră.
Am coborât repede scările și după ce am salutat-o pe Sarah și pe Hope, am ieșit din casă ajungând în fața mașinii lui Arian. Am intrat punându-mi centura de siguranță și i-am zâmbit lui Arian care a răspuns la gest învârtind cheia în contact și pornind.
-Unde mergem?- am întrebat curioasă.
-E o surpriză- a răspuns el, iar eu am răbufnit.
-Urăsc când lumea nu-îmi spune destinația- m-am plâns punând bot și încrucișându-mi brațele la piept.
-Iar eu urăsc când te comporți ca o fetiță mică- a chicotit el primind o privire urâtă din partea mea.
-Eu nu mă comport ca o fetiță mică- am replicat iritată scoțându-i limba.
-E ceea ce faci acum, babe- m-a făcut să observ băiatul luându-mă de obraz.
-Ești un nenorocit- am spus dându-i o palmă peste mână.
-Iar tu ești iritantă- a replicat el.
-Idiot-
-Copilă-
-Nesimțit-
-Proastă-
-Handicapat-
-Tu iubești acest handicapat- a spus el cu un rânjet triumfător pe chip.
-Aș putea spune același lucru despre tine- am replicat, iar el a tăcut, neștiind ce să zic.
Pentru restul călătoriei am rămas în liniște să ascultăm cântece, iar când am ajuns la destinație, am coborât din mașină.
M-am privit în jur încruntându-mă și m-am întors spre Arian.
-Ce facem în fața unui teren de fotbal?- am întrebat confuză urmând băiatul care se îndrepta spre interiorul terenului.
-Jucăm- a răspuns Arian ca și cum ar fi lucrul cel mai normal de pe lume.
-Sper că glumești. Îți amintesc că sunt în fustă și am tocuri în picioare- l-am făcut să observe.
-Pentru mine nu e o problemă dacă joci în lenjerie intimă- a spus el cu un rânjet enervant pe chip, iar eu drept răspuns mi-am dat ochii peste cap dându-i o palmă ușoară după cap. -Perversule- am comentat dându-mi jos tocurile și aruncându-le într-un colț al terenului de fotbal.
-Ce faci?- a întrebat Arian privindu-mă curios, iar eu mi-am dus o mână pe frunte cu o expresie disperată pe chip.
-Ai spus că vrei să ne jucăm, nu? Dacă tu nu vrei să te joci singur, nu cred că ar fi prea comod că alerg cu tocurile alea- am replicat, iar Arian s-a limitat să ridice mâinile în semn de inocență.
Am chicotit ajungându-l și îmbrățișându-l, lăsându-i un sărut ușor pe gât și am reușit să percep zâmbetul său în timp ce mă strângea în brațele sale.
-Ești prea înalt- am comentat după câteva minute întrerupând acea atmosferă romantică care se crease în jurul nostru.
-Nu e adevărat... Tu ești prea mică- a replicat băiatul în apărarea sa.
-Ahn, da? Eu aș fi mică?- am întrebat îndepărtându-mă de el cu un zâmbet amuzat pe chip.
-Dap... Ești micuța mea- a spus el apropiindu-se și mușcându-mi nasul.
Am chicotit ca apoi să mă întind pe iarbă ca să observ cerul înstelat.
L-am perceput pe Arian întinzându-se lângă mine și înfășurându-mi trupul într-o îmbrățișare, iar eu am zâmbit ușor sprijinindu-mi capul pe pieptul său. Mi-am înfășurat brațele în jurul taliei sale strângându-mă la figura plină de mușchi a băiatului, care îmi transmitea căldură într-o noapte atât de rece. El era lucrul cel ma de preț pe care îl aveam și îmi era teamă că ar fi putut să plece. Dacă el ar fi plecat, sufletul meu s-ar fi pierdut. Mi-ar fi fărâmat inima în multe bucăți mici și oricât aș fi încercat să le pun la loc, nu aș fi reușit în scopul meu.
-Arian- am șoptit rupând liniștea plăcută care se crease între noi.
-Spune-mi, babe- a răspuns el fără să-și distragă ochii de la cer.
-Promite-mi că nu o să mă abandonezi niciodată- am spus muscându-mi buza. La acele cuvinte, Arian s-a ridicat punându-se în șezut, iar eu m-am urcat pe picioarele sale privindu-l drept în ochi. Acei ochi pe care îi iubeam atât de mult, atât de adânci și speciali, care aparțineau unei persoane la fel de specială. O persoană care mă făcea să mă simt potrivită, perfectă și o persoană care dezlănțuia în mine senzații pe care nu le simțisem vreodată.
-Isabella, eu în cursul vieții mele o să greșesc, câteodată o să ne certăm ca apoi să facem pace, uneori o să ne jignim reciproc rănindu-ne, dar orice s-ar întâmpla, eu n-o să-ți dau niciodată drumul. Ești prea specială pentru mine, iar eu sunt prea egoist ca să te las să scapi, dar îți pot promite că te voi iubi cu tot sufletul meu până la sfârșitul zilelor mele- a spus Arian, iar la acele cuvinte o mare greutate a părut să dispară de pe pieptul meu și un zâmbet ușor a apărut pe buzele mele.
-Te iubesc, știi?- l-am întrebat pe băiatul din fața mea punându-mi mâinile pe pieptul său plin de mușchi.
-Știu, babe. Și eu te iubesc- a spus Arian, iar la acele cuvinte m-am apropiat, făcând ca buzele noastre să se ciocnească într-un sărut dulce, plin de iubire și pasiune.

'Capitolul surpriză' de azi!
Vă pupăm😘