Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 95

Ultimele două zile au trecut repede și ajunsese ziua plecării prietenilor mei.
Eram în drum spre aeroport, iar eu eram strânsă la pieptul fratelui meu, în timp ce-l strângeam tare într-o îmbrățișare călduroasă.
Deja îmi lipsea. Uram faptul de a fi departe de el... Trăiam mereu cu frica constantă de a-l pierde din nou, de a nu-l revedea și de a nu reuși să-l mai aud vreodată, iar aceste gânduri îmi provocau o suferință atât de mare încât mă distrugeau înăuntru.
-Isabella, am ajuns- a șoptit Jake la urechea mea, iar eu am zâmbit slab încuvințând și desprinzându-mă de el și coborând din taxi urmată de Rachelle, Christian și Peter în timp ce după puține minute ne-au ajuns și Thomas, Arian, Caleb și Denise.
M-am apropiat de Rachelle ajutând-o cu valizele în timp ce cu pași înceți ne îndreptam în interiorul aeroportului, înconjurați de o liniște grea și sufocantă.
Ne-am oprit în sala de așteptare, așteptând ca zborul pentru Miami să fie anunțat și am rămas să ne privim reciproc, fără să ne spunem vre-un cuvânt.
-Vin-o aici- a șoptit fratele meu deschizându-și brațele cu un zâmbet trist pe chip, iar eu nu am pierdut nicio secundă pentru a mă arunca pe pieptul său, strângându-l tare.
Brațele fratelui meu s-au închis în jurul corpului meu în timp ce cu degetele mâinilor îmi mângâia încet părul.
După diferite minute au anunțat zborul, iar eu m-am desprins stăpânindu-mi lacrimile și mergând spre Peter.
-Îmi va fi dor de tine- am spus îmbrățișându-l, iar el a răspuns la gestul meu zâmbind trist.
-Și mie de tine... Comportă-te bine și nu fac prostii. Vei vedea că peste puține luni ne vom revedea- a spus el, iar eu nu am reușit să-mi rețin o lacrimă care mi-a străbătut obrazul. M-am desprins zâmbind în timp ce treceam să-l îmbrățișez pe Christian.
-Nu plânge... Mai degrabă amintește-ți să mă suni, așa vom vorbi despre ultimele noutăți ale internatului. Poate o să vorbim despre cum o s-o pui K.O. pe Jennifer într-o altă luptă- a glumit el reușind să-mi smulgă un râs în timp ce eu îl strângeam și mai mult spre mine ca apoi să trec la Rachelle.
-Te iubesc. Amintește-ți că pentru orice mă poți suna- i-am spus în timp ce lacrimile nu înceteau să-mi cadă din ochi, udându-mi obrajii.
-Același lucru e valabil și pentru tine. Vei vedea că ne vom revedea în curând și ai grijă la ceea ce faci... Și mai ales vorbește cu Arian. Se vede de la cum vă priviți că nu puteți sta departe- mi-a șoptit ea, iar eu m-am desprins zâmbind plină de speranță ca apoi să mă întorc spre fratele meu.
Am rămas să-l privesc pentru câteva secunde ca și cum n-aș vrea să mai uit vreodată acel chip, ca apoi să mă apropiu și să-mi înfășor brațele în jurul taliei sale și să-l strâng tare.
-Îmi va fi dor de tine. Te iubesc- am spus suspinând și l-am simțit oftând în timp ce răspundea la îmbrățișarea mea.
-Și mie. Comportă-te vine, surioară. Ne vedem la sfârșitul anului școlar. Lipsesc doar două luni și o să vezi că vor trece repede. Te iubesc și eu- a șoptit fratele meu, iar eu am încuvințat desprinzându-mă și încercând să-mi stăpânesc lacrimile care șiruiau copioase pe obrajii mei. I-am zâmbit lui Jake și m-am pus lângă Arian care mi-a pus o mână în jurul umerilor mei și strângându-mă spre el.
-Comportă-te bine și nu o face să sufere. Nu o merită- a spus Jake vorbind cu Arian care a zâmbit încuvințând.
-Pa- i-am salutat pe Rachelle, Peter, Jake și Chistian care mi-au zâmbit slab ca apoi să se întoarcă și să dispară. Am rămas să mă holbez pentru un timp nedeterminat un punct printre persone până când Arian mi-a mângâiat părul ușor.
-Sunt bine- am șoptit încuvințând.
-Nu e adevărat- a replicat el, iar eu am oftat, dar nu am spus nimic urmându-i pe Denise, Caleb și Thomas în exteriorul aeroportului până când am ajuns la mașina băiatului care până acum puține secunde mă strângea la pieptul său.
M-am așezat pe locul din dreapta, în timp ce Denise și Caleb s-au așezat în spate, iar când Arian ne-a ajuns, a învârtit cheia în contact, pornind.
Au trecut câteva minute și nimeni nu se hotăra să vorbească, așa că m-am întors pentru a vedea ce făceau Denise, Caleb și Thomas și am observat că adormiseră.
-Deci... Cum te simți?- a întrebat Arian, iar eu am oftat în liniște.
-Să spunem că sunt bine, dar îmi va fi dor de tine- am răspuns, iar eu am zâmbit ușor.
-Mama mi-a spus că te-a invitat la cină la noi sâmbătă. O să vii?- a schimbat subiectul  dând drumul la muzică și bătând cu degetele pe volan pe ritmul muzicii.
-Da și trebuie să-mi amintesc să o anunț pe mama ta- am răspuns amintindu-mi că trebuia încă să-i confirm directoarei.
-Stai liniștită, o anunț eu- a spus Arian, iar eu i-am zâmbit recunoscătoare.
-Mersi- am șoptit ușor.
Am continuat să vorbim despre ce și ce până când am ajuns la internat.
I-am trezit pe Denise și Caleb și ne-am îndreptat spre interior.
-Mersi pentru tot. Ne vedem după- l-am salutat pe Arian care însoțise pe mine și pe Thomas până la ușă și m-am întins pentru a-l îmbrățișa, simțind privirea prietenului meu arzându-mă.
-Ok. Pa- a răspuns el la salut, iar eu m-am desprins zâmbind și urmându-l pe Thomas în cameră.
Am mers spre pat și m-am aruncat pe saltea, în timp ce Thomas chicotea.
-Nu văd ora ca tu și Arian să vă puneți împreună- a anunțat după puțin, iar eu m-am întors dintr-odată în direcția sa pentru a privi dacă era serios, iar când am văzut convingerea pictată pe fața sa, am răbufnit ridicându-mi ochii la cer.
-Eu nu aș fi atât de convinsă. El nu simte nimic pentru mine... De câte ori trebuie să ți-o repet?- am replicat lăsându-mă să cad din nou pe pat răbufnind.
-Iar eu de câte ori trebuie să-ți repet că el simte ceva pentru tine?- m-a mustrat el, iar eu am deschis gura pentru a replica, dar am închis-o la loc imediat dupaia, știind că ar fi fost inutil.
-Crezi ce vrei- am spus la urmă, iar el a aruncat un urlu de victorie făcându-mă să chicotesc.
Gândurile mele au zburat la fratele meu și la prietenii mei... Mi-aș fi dorit mult să fie acolo cu mine, dar m-am limitat să-mi țin strânsă amintirea tuturor momentelor  petrecute împreună în timp ce adormeam, frântă de oboseală, iar ultimul lucru pe care l-am auzit a fost vocea lui Thomas care vorbea cu cineva.

***

THOMAS' POV

Am auzit pe cineva bătând la ușă și m-am întors spre Isabella, observând că adormise. Am zâmbit la acea scenă dulce și nu am putut decât să mă gândesc la cât de naivă era pentru că nu-și dădea seama că Arian simțea la fel pentru ea. Oricine și-ar fi dat seama că se iubeau și nu-mi venea să cred faptul că singurii care nu observau asta erau ei doi. Am oftat apropiindu-mă repede spre ușă și deschizând-o, găsindu-mă în fața ultimei persoane pe care aș fi vrut s-o văd.
-David, ce cauți aici?- am mârâit amenințător spre figura sa, aruncând o privire înghețată fetei pe care o îmbrățișa.
-Voiam s-o revăd pe Isabella și să-i fac cunoștință cu iubita mea- a răspuns el liniștit, iar eu am oftat la acele cuvinte, ieșind din cameră ca să nu risc să o trezesc pe Isabella.
-Îmi pare rău, dar nu cred că e lucrul cel mai bun de făcut- am spus, iar la acele cuvinte am văzut dezamăgirea traversându-i ochii lui David, însoțită de tristețe și a trebuit să mă abțin să nu-i sparg fața aia de rahat. Eu țineam la Isabella... Era ca o soră pentru mine și când am văzut-o suferind din cauza lui David, am început să simt ură pentru acel băiat.
-Te rog- a adăugat David, dar chiar când mă pregăteam să replic, lângă mine s-a prezentat Arian.
-Ce dracu cauți tu aici?- a mârâit furios din cauza prezenței lui David.
-Voaim să-i fac cunoștință iubitei mele cu Isabella- a răspuns David, iar la acele cuvinte Arian a aruncat o privire ucigătoare fetei care era strânsă la pieptul iubitului său, ca apoi să-l îndrept din nou pe chipul lui David.
-Nu îndrăzni să te apropii de ea. Nu vrea să te vadă. Întoarce-te să te fuți cu vreo altă fată prin discotecă, dar te avertizez... Dacă doar îndreznești să te apropii de Isabella, pentru tine se sfârșește urât- a mârâit Arian apucându-l pe David de gulerul hanoracului și făcând-o pe fata care asista la scenă de-o parte să emită un strigăt.
-Arian, calmează-te... Nu cred că dacă l-ai bate ar folosi la ceva. Referitor la tine- am început mutându-mi privirea de la Arian la iubita lui David -Îți convine să-ți iei iubitul și să pleci. Nu cred că ai fi bine-venită și, cunoscând-o pe Isabella, primul lucru pe care al vrea să ți-l facă va fi să-ți îngroape trupul fără suflare  la mulți chilometri sub pământ, împrună cu cel al lui David- am spus, iar la acele cuvinte am văzut-o pe fată încremenind ca apoi să șoptească ceva la urechea iubitului său care a încuvințat.
-Bine. Plecăm. Spuneți-i Isabellei că am trecut-a renunțat David și l-am văzut pe Arian relaxându-se puțin.
-Nu conta pe asta, iar acum ieși de aici și nu te mai face văzut- a mârâit prietenul meu strângând pumnii și, înainte să i-o repete de două ori, David și-a apucat iubita de mână și au dispărut împreună printre holuri.
-Pot să știu și eu ce dracu voia nenorocitul ăla? Nu trebuie să-și permită să se apropie de Isabella, iar dacă îl văd fluturându-i prin preajmă, îl fac bucăți- a mârâit Arian dând un pumn în perete.
Nu am putut decât să râd la acea vedere, dar privirea lui Arian m-a făcut să tac imediat.
-Scuze, dar e prea amuzant să te văd murind de gelozie- am recunoscut.
-Nu sunt gelos, vreau doar ca David să n-o mai rănească pe Isabella- a răbufnit Arian, iar eu mi-am ridicat mâinile în semn de predare chicotind, ca apoi să dispar în camera mea, închizând ușa în spatele meu și aruncându-mă pe pat.
Am dat drumul la muzică începând să o ascult până când am auzit niște zgomote la dreapta mea. Mi-am întors capul văzând-o pe Isabella deschizând ochii, iar eu i-am zâmbit.
-N-ai dormit mult- am comentat, iar ea a zâmbit.
-Am auzit niște zgomote și m-am trezit- a recunoscut după puține secunde, iar eu am oftat, sperând ca Isabella să nu fi auzit vocea lui David.
-Cine era la ușă?- a întrebat după puține minute punându-se în șezut cu picioarele încrucișate pe pat și întinzându-se.
-Auzi... Nu știu cum o vei lua, dar nici eu nu știam că ar fi venit- am început și după ce am făcut un respir adânc am terminat propoziția pe care o lăsasem neterminată.
-David și noua sa iubită au venit să-ți facă vizită, dar eu și Arian i-am oprit din a te vedea- am spus, iar la acele cuvinte am văzut-o blocându-se și o descărcare de nervi traversându-i ochii.
La dracu, o belisem.