Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 45

Mi-am făcut un duș rapid și, când am terminat, am ieșit și m-am îmbrăcat cu niște blugi rupți și un maieu alb mulat care lăsa buricul gol. Am ieșit din baie după ce m-am pieptenat și machiat. M-am încălțat cu niște Vans negre și mi-am luat un hanorac cu fermoar pe care l-am lăsat desfăcut.

(În poză ignorați încălțămintea)

-Ești gata?- a întrebat Thomas.
-Da- am răspuns după ce am ascuns bine telefonul.
-Să mergem, atunci- a spus el deschizând ușa. Am luat cheile camerei băgându-le în buzunar și l-am urmat după ce am închis ușa.
În timpul traseului, privirile erau ațintite asupra noastră sau, mai bine spus, asupra mea.
Când am intrat în cantină am găsit în fața mea două mese imense și cina deja servită.
M-am așezat împreună cu Thomas și mă pregăteam să încep să mănânc, dar el m-a oprit.
-Nu poți. Trebuie s-o aștepți pe doamna directoare și pe fiul dumneaei, apoi vom începe să mâncăm- mi-a explicat Thomas.
-Nu se poate face un câcat aici- m-am plâns dând cu degetele pe masă.
-Ai dreptate. Și eu primele ziel eram așa ca tine. La urmă am învățat să accept situația, chiar dacă nu văd ora să fiu din nou liberă- a fost de-acord Thomas.
Când în sfârșit au intrat directoarea cu un băiat care o urma, toți s-au ridicat în semn de salut, înafară de mine, primind un cot de la Thomas care m-a făcut să sar în picioare.
-Nenorocit- am mormăit încercând să nu râd.
-Puteți să luați loc- a spus directoarea îndreptându-și privirea spre mine și trimițându-mi o privire severă, căreia i-am răspuns.
Când m-am așezat, toți au început să mănânce în liniște. Eu m-am uitat în jur, iar privirea mea s-a ațintit asupra fiului directoarei.
Era un băiat cu părul șaten și ochii căprui. Prin cămașa albă se puteau vedea mușchii și multe tatuaje.

Privirea sa s-a ațintit pe mine și mi-a făcut cu ochiul. Drept răspuns l-am ignorat. Nu aveam timp să mă gândesc la băieți. Scopul meu era să caut o cale de a scăpa din pușcăria asta.
-Thomas, ăla e fiul directoarei?- am șoptit făcând un semn spre băiatul șaten.
-Da. E destul de simpatic, dar e un curvar. S-a culcat cu aproape toate fetele drăguțe care sunt prezente în institut. Mama sa încă nu știe. Se aud zvonuri că pentru a nu se afla, ar fi corupt-o pe Jennifer, iar ea ar fi cedat "farmecului" său- mi-a explicat el mimând ghilimelele la cuvântul farmec.
-Deja nu-mi place- am recunoscut.
-Domnișoară Brown, faceți liniște, vă rog. În timp ce se mănâncă nu se vorbește. Asta este educație?- m-a mustrat directoarea.
-Băgați-v-o sus pe cur educația dumneavoastră de câcat. Am vorbit mereu în timp ce mâncam și nu voi înceta să o fac pentru că mi-o spuneți dumneavoastră care sunteți o perfectă necunoscută- am răspuns îndreptându-mi atenția asupra ei.
-Cum îți permiți? Dumeaei este directoarea și-ți amintesc că te poate exmatricula- s-a băgat Jennifer.
-Dacă ar face-o. Prea frumos să fie adevărat- am replicat obținând o față șocată din partea sa.
-Nu-ți permite să dezonorezi acest internat, care este unul dintre cele mai bune din lume- a spus Jennifer.
-Țineți pliscul, nenorocito, că mai mult decât un internat pare o întrunire de maicuțe- am replicat.
-Domnișoară Brown, după să vii la mine în birou. Trebuie să avem o discuție- a făcut să se termine discuție directoarea.
-Ok- am răspuns doar dând din umeri ca mai apoi să continui mănânc ignorându-l pe Thomas care râdea sub mustăți.
-Încetează- am șoptit dându-i un cot. El atunci a pufnit în râs urmat de mine în timp ce mă ridicam și ieșeam din cantină continuând să râd urmată de el.

***

Am petrecut seara vorbind cu Thomas. Era simpatic. Am aflat că mama lui murise din cauza unei tumori, iar de acolo tatăl său hotărâse să-l trimită la internat. Și el avea 16 ani, peste puțin 17.
Au bătut la ușă așa că m-am ridicat și m-am dus să o deschid găsindu-l în fața mea pe fiul directoarei.
-Ce vrei?- am întrebat încrucișând mâinile la piept și sprijinindu-mă de ușă.
-Mama vrea să te vadă în biroul său, așa că mișcă-ți acel cur frumos și urmează-mă- a răspuns. Eu m-am întors spre Thomas care mi-a făcut semn să mă duc.
Am răbufnit ieșind și trântind ușa în spatele meu.
Am depășit copilașul directoarei și m-am îndreptat spre biroul său.
-Deci... De unde vii, începătoareo?- a întrebat el punându-se lângă mine.
-Miami- am răspuns continuând să merg.
-Ce frumoasă Miami! Se spune că fetele sunt bune acolo. Va trebui să merg într-o zi- a replicat el cu aer visător.
-Oricum, frumusețe, eu mă numesc Arian. Sper să ne putem vedea câteodată- a continuat el făcându-mi cu ochiul.
-Cu mine nu-ți merge, nesimțitule- l-am anunțat privindu-l urât.
-Oh, scuze prințesă. Uitam că voi, bogătașii, aveți totul la-n de mână, chiar și iubitul. Viața voastră este perfectă și toți vă invidiază- a spus el cu un ton sarcastic.
-Ascultă bine, nenorocitule, pentru că nu o voi repeta de două ori. Stai pe curul tău, pentru că nu am nevoie de alte complicați, mai ales de la fiul directoarei. Singurul meu obiectiv este să ies din rahatul ăsta de institut și să mă întorc în orașul meu, așa că dispari- am mârâit întorcându-mă spre el.
-Calmează-te, prințeso. Oricum nu mă interesai. Găsesc alte o mie ca tine aici, care îmi pot da ceea ce cer- a replicat el enervat.
-Bănuisem că ești un nenorocit, dar nu-mi imaginam atât de mult. Fetițele de aici sunt toate "da, o fac imediat" sau "desigur, nu te îngrijora" și îți dau ceea ce vrei pentru că nu au nimic mai distractiv de făcut. Se lasă călca-te în picioare de primul care nimere. Eu însă fac ceea ce vreau, nu execut regulile celorlalți și mai ales nu fac ceea ce-mi spun ceilalți. Lucruri de făcut am destule, așa că nu am nevoie de tine ca să mă distrezi. Și văzând că există alte fete care îți pot da ceea ce vrei, atunci de mai cauți aici? De ce nu ești la una dintre ele?- am spus privindu-l cu aer sfidător.
-Ești enervantă. Taci din gură și mergi- a replicat el.
-Eu aș fi enervantă? Îți convine să dispari înainte să te iau la șuturi în cur- am mârâit privindu-l ca și cum aș vrea să-l omor.
-Uite, tremur! M-am săturat să-ți aud vocea enervantă. Mă duc să fac ceva distractiv. Ne vedem prin preajmă, prințeso- m-a salutat el ca mai apoi să plece.
Am răbufnit reluându-mi mersul. Chiar sper să nu mai trebuiască să vorbesc cu el, altfel aș risca pe bune să-l omor.
Am ajuns în fața biroului directoarei și am bătut la ușă.
-Intră- am auzit o voce.
Am intrat ca mai apoi să închid ușa în spatele meu și găsind-o pe directoare așezată cu mâinile încrucișate care îmi arunca priviri severe.
-Uite cine se revede. Cum sunteți?- am întrebat cu un zâmbet fals pe față așezându-mă în fața ei.
-Noi doi trebuie să vorbim, domnișoară- a spus ea.

Capitolul de vinerea trecută!
Vă pupăm😘