Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 25

Am petrecut noaptea cântând și distrându-ne punându-ne la somn târziu.
Dimineața după am fost trezită de cineva care mă scutura.
Am mormăit întorcându-mă pe partea cealaltă și încercând să ignor acea persoană enervantă care continua să mă scuture, dar a fost inutil pentru că nu voia să mă lase în pace.
Am deschis ochii găsindu-l pe Jake în fața mea.
-Jake ce vrei? Dormeam- am întrebat punându-mă în cur și frecându-mi ochii.
-Hotărâsem să privim răsăritul, îți aduci aminte?- a spus el zâmbind.
-Da, e adevărat. Haide- am spus ridicându-mă și alăturându-mă prietenilor mei așezați pe nisip.
-Bună dimineața- au spus în cor.
-Neața copii- am răspuns la salut așezându-mă și prinzându-mi părul.
Am vorbit un pic înainte ca soarele să înceapă să răsară.
-Uitați- ne-a anunțat Zoe făcându-ne pe toți să tăcem.
Am îndreptat privirea spre soarele care răsărea și era cu adevărat o panoramă superbă. Iar marea în acel moment al zilei era minunată ca prima dată când văzusem răsăritul, de acea culoare aurie care aducea la suprafață amintiri minunate ca prima dată când am privit răsăritul.
Eram cu tata și aveam 12 ani și îmi aduc aminte că toți prietenii mei îl văzuseră în afară de mine așa că îi spusesem tatei care și-a luat imediat o zi de concediu iar în acea dimineață devreme, înainte ca soarele să răsară m-a adus pe plajă și ne-am așeazat privind soarele răsărind.
A fost minunat.
-Isabella, haide, să mergem. Astăzi avem școală și nu ne putem permite să sărim peste ea- m-a trezit din gândurile mele voxlcea fratelui meu. Am încuvințat distrasă ridicându-mă și ducându-mă să adun lucrurile mele.
-Ce ai?- a întrebat fratele meu punându-se în fața mea și luându-mi cu forța geanta din mâna mea. L-am privit scuturând din cap.
-Nu am nimic Jake, acum dă-mi geanta mea- am răspuns încrucișand brațele.
-Când vei avea chef să vorbești eu voi fi aici- a spus el dându-mi înapoi geanta și îndepărtându-se. Am scuturat din cap bufnind și am terminat de strâns lucrurile mele ca ma apoi să închid geanta și să mi-o pun pe umeri.
Uram să încep ziua așa, chiar uram și dacă ziua bună se vede dimineața, eu pentre azi era în ordine.
Unele zile dorul tatălui meu se făcea simțită mai mult decât de obicei iar eu nu puteam face nimic. Am oftat convingându-mă că și azi totul ar fi fost bine, dar înăuntrul meu știam că nu era adevărat. Avuseseră loc prea multe schimbări, fie urâte, fie frumoase.
Frumoase în sensul că îl regăsisem pe fratele meu și poate asta era singura.
Am alungat acele gânduri alăturându-mă prietenilor mei și urcându-mă în spatele fratelui meu.
Am ajuns acasă, i-am salutat pe toți ca mai apoi să întru în casă.
-Eu mă duc să mă odihnesc. Ne vedem după- am spus urcând scările ca mai apoi să dispar în camera mea. M-am aruncat pe pat acoperindu-mi fața cu perina. După puține secunde m-am ridicat luând geanta scoțând jurnalul și pixul. M-am așezat cu picioarele încrucișate pe pat deschizând jurnalul și începând să scriu, în speranța ca răul din mine s-ar fi destins puțin, scufundându-mă în speranța că totul s-ar fi întors așa cum era cu mult imp în urmă, deși știam că nu era așa, dar măcar pentru câteva minute m-aș fi lăsat dusă de acea senzație minunată.

***

După ce am terminat de scris în jurnalul meu l-am pus înapoi în geantă și m-am aruncat pe pat adormind imediat.

Zgomotul alarmei m-a distras din somnul meu. Am întins mâna stingând acel mecanism și ridicându-mă din pat încă pe jumătate adormită. Am mers în baie dezbrăcându-mă și băgându-mă sub duș. După ce m-am spălat, am ieșit, m-am șters și m-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurți de blugi și un tricou, ca mai apoi să mă încalț cu o pereche de Vans. M-am machiat și m-am pieptenat întorcându-mă în cameră. Am luat geanta și am ieșit din cameră mea coborând scările și intrând în bucătărie, unde era acum așezați la masă Jake și mama în timp ce Zoe era încă la somn.
-Neața- l-am salutat pe Jake luând loc și începând să mănânc.
-Ai dormit bine?- a întrebat fratele meu fără să mă privească.
-Destul. Sunt doar puțin obosită. Tu?- am răspuns întorcând capul spre direcția sa.
-Și eu- a spus el zâmbindu-mi ușor ca mai apoi să-și continue micul dejun. Am încuvințat întorcându-mă și eu la micul meu dejun, deși n-am atins mâncarea.
Sătulă de acea situație m-am ridicat.
-Pleci deja?- a întrebat fratele meu fără să dezlipească ochi din mâncarea sa.
Am oftat încercând să reprim nervii.
-Da- am răspuns simplu ca mai apoi să ies din casă. Cheful de a merge la școală era cu adevărat puțin, așa că am hotărât că azi m-aș fi dus să dau o tură.
Am trecut strada repede și am început să merg fără o destinație exactă, dar după puțin am hotărât să merg să iau un mic dejun acceptabil.
Cum am găsit un bar destul de departe am intrat și m-am așezat la o masă retrasă.
-Ce-ți pot aduce?- a întrebat o voce feminină. Am ridicat privirea văzând o fată cu puțin mai mare decât mine cu un block notes și un pix în mână. Am comandat repede ca mai apoi să iau telefonul și să observ că aveam 20 de apeluri nepreluate și 25 de mesaje necitite. Apelurile erau de la prietenii mei și de la fratele meu, la fel ca mesajele. Am hotărât să răspund la unul din ele.

Lui Jake-
Jake, sunt bine, nu vă îngrijorați, nu aveam chef să vin la școală. Pa

Am pus telefonul înapoi în buzunar când micul meu dejun a ajuns ca mai apoi dă încep să mănânc. După ce am terminat am plătit și am ieșit hotărând că m-aș fi dus în parc.
Am mers pentru puțin și cum am ajuns m-am așezat pe o bancă privind lumea.
Auzindu-mi telefonul sunând l-am luat răspunzând fără să mă uit la cine mă suna.

Jake: Isabella, ce ți-a trecut prin cap? Puteai măcar să anunți!
Eu: Jake, calmează-te, astăzi nu aveam chef să vin la școală, iar dacă nu am chef, nu vin.
Jake: Când va afla mama o să vezi ce se va întâmpla!
Eu: Sincer nu mă interesează absolut deloc ce va face mama, ea nu este centrul gândurilor mele.
Jake: Asta înțelesesem și eu! Haide... Spune-mi ce ți se întâmplă?
Eu: Nimic, Jake, doar că am și eu niște zile 'nu' ca toată lumea de altfel, cred. Ok?
Jake- Mă prefac că te cred. Me vedem surioară.
Eu: Bine. Pa

Am închis și am pus telefonul la loc în buzunar. Ziua a trecut așa, între un loc și altul gândindu-mă și mi-a fost foarte de folos dat fiind faptul că nu-mi luam niște momente de genul acesta de ceva vreme. Înainte să mă întorc acasă hotărât că m-aș fi oprit să mănânc la Mc cu ideile mult mai clare decât înainte.

Capitolul de azi.
Ieee, am ajuns la zii!
Vă mulțumim din suflet pentru toate voturile și comentariile. Vă iubim😍
Vă pupăm😘