Ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată Isabella, tipica fată snob si nesuferită din Miami care trăiește doar cu tatăl ei deoarece părinții ei sunt divorțați, s-ar găsi nevoită să se mute împotriva voinței sale alături de mama si fratele ei mai mare pe c...
M-am trezit aflându-mă în camera din internat, iar lângă mine era Jake care încă dormea. M-am pus în șezut încet, masându-mi capul care era cât pe-aici să explodeze și am observat că aveam încă pe mine rochia de ieri seară. Am mutat repede privirea spre patul lui Thomas observând că și el dormea. Am început să parcurg din nou cu mintea evenimentele serii precedente și o lacrimă mi-a udat chipul, urmată de multe altele, la gândul lui David. M-am ridicat încet din pat sufocând suspinele pentru a nu-i trezi pe cei doi băieți și m-am apropiat de dulap luând niște haine la nimereală. Am privit afară pe geam observând că ploua. am răbufnit ca mai apoi să merg în baie și să închid ușa cu cheia în spatele meu. M-am dezbrăcat încet întrând sub jetul de apă caldă care m-a făcut să mă relaxez imediat, în timp ce lacrimile mele se pierdeau în apă. După jumătate de oră am ieșit din duș ștergându-mă și m-am îmbrăcat cu hanoracul de la Nike alb și pantalonii albaștri. M-am încălțat cu Conversele mele albe și m-am privit în oglindă.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Am răbufnit observându-mi ochii roși din cauza plânsului și cearcănelemi-am luat machiajele, iar după diferite minute am zâmbit ușor, destul de mândră de rezultat. Cearcănele dispăruseră, dar ochii erau încă puțin roși. Am ignorat acest lucru și am pus totul la loc ca mai apoi să ies din baie. Am observat că cei doi băieți încă dormeau, iar eu nu aveam nici cea mai mică intenție de a mă duce să urmez orele, așa că m-am întins din nou lângă fratele meu strângându-mă la pieptul lui. Am simțit două brațe pline de mușchi înfășurindu-mă și am ridicat privirea întâlnind ochii lui Jake. -Nu dormeai?- am întrebat zâmbind ușor. -Nu, dar am o durere de cap îngrozitoare. Tu cum ești?- a răspuns el zâmbindu-mi dulce. -Și pe mine mă doare puțin capul, dar îmi va trece- am spus pur și simplu. El m-a privit nu foarte convins, dar a încuvințat strângându-mă la pieptul său. Eu am închis ochii încercând să mă relaxez, dar gândurile mele se duceau mereu la el, la David. Nu înțelegeam de ce mă înșelase... Poate eram o fată cu un caracter dificil și nu-i convenea, dar la urma urmei eu nu mă schimbam pentru nimeni și credeam că asta era clar. După mine o persoană te iubește pentru cum ești, iar această convingere nu va reuși nimeni să mi-o ia. Nu neg că stau rău, pentru că este imposibil de negat. Țineam mult la el, mă făcea să mă simt specială, iubită, corectă... Dar poate pentru el nu era de-ajuns. Am oftat dezamăgită și tristă încercând să nu pufnesc din nou în plâns. -La ce te gândești?- mi-a șoptit fratele meu. -Ce am făcut așa rău pentru a fi înșelată? Poate nu e bun caracterul meu? Sau poate nu merit să fiu iubită pentru cum sunt eu cu adevărat?- am răspuns eu cu vocea care-mi tremura. -Surioară, tu ești perfectă așa cum ești. Tu n-ai făcut niciodată niciun rău. El e cel care nu și-a dat seama cât ești tu de prețioasă. Nimeni nu e perfect, dar pentru mine tu ești perfectă cu imperfecțiunile tale. Nu mi-aș fi putut dori niciodată o soră mai bună decât tine.- a răspuns el mângâindu-mi părul și stergându-mi lacrimile pe care nu reușisem să le rețin. -Mulțumesc. Te rog... Măcar tu nu mă abandona, nu-mi face rău- am șoptit. -Nu o voi face niciodată. N-aș putea s-o fac... Nu după ce te-am regăsit.- m-a asigurat el, iar eu am încuvințat zâmbind slab și ascunzându-mi capul între gâtul și umărul său și închizând ochii, încercând să blochez lacrimile.
***
Jake s-a dus să-și facă un duș, iar eu am profitat pentru a-mi aranja machiajul și a reface patul. Am auzit pe cineva înjurând la dreapta mea, așa că am întors capul văzându-l pe Thomas care își ținea capul în mâini. -Bună dimineața- am spus zâmbind slab. El a ridicat privirea paralizându-mă pe loc cu privirea, iar eu am chicotit ridicând mâinile în semn de inocență. -Durere de cap?- am întrebat așezându-mă lângă el și ispecționându-l cu privirea. -Da- a răspuns pur și simplu el. -Dacă îți faci un duș îți trece puțin, altfel du-te să ceri o aspirină în infirmerie- l-am sfătuit, iar el a ridicat privirea întâlnindu-mi ochii. -Fiindcă știi mai multe decât mine, îți voi urma sfatul- a răspuns el. -Ok. Eu acum merg la Rachelle. Spune-i-o tu fratelui meu. Pa- am spus lăsându-i un pupic pe obraz și ieșind din cameră fără ai da timul pentru a replica. M-am îndreptat spre camera prietenei mele, iar când am ajuns în fața uși m-am oprit, agitată. Nu știam dacă era mai bine să bat sau nu. Rachelle împărțea camera cu David, iar dacă l-aș fi găsit și pe el înăuntrul camerei nu știam cum ar fi trebuit să mă comport... Am făcut un respir adând și mi-am făcut curaj, ciocănind. Am început să-mi torturez mâinile până când s-a deschis ușa arătând ultima persoană pe care aș fi vrut s-o văd: David. Am încremenind aruncând-i o privirea rece ca mai apoi să mă întorc cu intenția de a pleca. -Nu, te rog... Nu pleca- a spus el, iar eu m-am blocat pe loc neștiind ce să fac. -Ce vrei?- a întrebat distantă întorcându-mi din nou atenția asupra lui. -Pot să-ți vorbesc? Doar cinci minute- a întrebat David. Am rămas pe loc privindu-l, neștiind ce să fac, dar la urmă m-am trezit din statul meu de trance încuvințând ușor, curioasă de ceea ce mi-ar fi spus. -Haide, intră. Rachelle nu și-a petrecut noaptea aici și încă nu s- a întors, așa putem vorbi liniștiți- a vorbit el, iar eu l-an depășit, aruncându-i o privire urâtă. M-am așezat pe pat ignorând privirea lui David, conștientă că aș fi pufnit în lacrimi dacă aș fi făcut-o. L-am simțit așezându-se lângă mine și oftând. -Știu că ești supărată pe mine, dar te rog, ascultă-mă. Totul a început când am venit aici, la Londra. La început credeam cu adevărat că mă îndrăgostisem de tine, iar când m-am declar eram convins sută la sută, dar într-o după-masă, în timp ce tu erai la lucru, am mers să dau o tură prin oraș, și în acea după-masă am întâlnit-o pe ea. M-a făcut să-mi petrec întreaga zi cu ea, făcându-mi drept ghid prin jurul orașului și mi-am dat seama că nici o altă fată mă făcea să simt acele emoții puternice care se dezlănțuiau în mine în prezența ei. Zilele treceau, iar eu continuam să mă văd cu ea până când mi-am dat seama că o iubesc. Am devenit iubiți... Ea știa că eu stăteam cu tine, dar îi promisesem că m-aș fi despărțit de tine. De fuecare dată când încercam să ți-o spun, însă, frica de a te face să suferi era mereu mai mare și nu reușeam niciodată, până când, ieri seară, în discotecă, am vazut-o și s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat- a povestit el în timp ce lacrimile șiruiau numeroase pe chipul meu, iar durerea dinăuntrul meu era vie. -Deci ți-ai bătut mereu joc de mine? De fapt nu ți-a păsat niciodată de mine? Iar eu am fost atât de proastă încât să nu-mi dau seama. Cum ai putut?- am urlat ridicându-mă dintr-o dată de pe pat. El m-a urmat punându-și mâinile pe umerii mei, dar eu m-am îndepărtat dezgustată. -Nu mă atinge. Nu ești demn. Îmi provoci silă, dezgust- am mârâit. -Te rog, Isabella, nu spune asta. Eu țin la tine, dar doar ca prietenă...- a început el să vorbească, dar eu am ridicat o mână punând-o în contact cu obrazul său, provocând un zgomot puternic. Îmi simțeam palma pulsând din cauza loviturii puternice pe care i-o dădusem, dar am ignorat acest mic detaliu continuând să-l privesc. -Taci. Nu-mi spune alte minciuni, nu merit asta. Și te avertizez... Înainte de seara asta îți convine să-ț faci valizele și să pleci. Du-te într-un hotel, la iubita ta... Du-te unde vrei, dar nu mai vreau să te văd- am mârâit cu respirul accelerat. -Îmi pare rău- a șoptit și m-am abținut din ai mai da o palmă ca mai apoi să fac o mutră de dezgust și să plec, trântind ușa și ștergându-mi lacrimile, care nu încetau să cadă.
