Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 109

Dimineața următoare o briză ușoară m-a trezit ușor, iar mirozul mării mi-a invadat nările. Am căscat deschizând ochii, dar când am încercat să mă mișc, mi-am dat seama că două brațe puternice îmi blocau corpul.
Am ridicat capul încruntându-mă, dar când l-am văzit pe Arian dormind, care mă strângea la pieptul său în mod protectiv, un zâmbet strălucitor mi-a luminat chipul. Încet am ridicat mâna începând să mângâi  în mod dulce pielea obrajilor până să ajung la buze. Le-am atins ușor cu vârfetele degetelor ca mai apoi să mă apropii și să las un sărut dulce pe ele.
Mi-am aplecat capul observând că eram încă în lenjerie intimă și, încercând să nu-mi trezesc iubitul, am alunecat din brațele sale și mi-am întins mușchiiprivind soarele răsărind încet, dăruind peisajului o lumină nouă și magică.
După ce m-am îmbrăcat la loc, mi-am desprins părul deja uscat și care devenise puțin ondulat și aspru din cauza apei de mare, și m-am îndepărtat începând să mă plimb pe mal, cu apa care-mi mângâia picioarele, iar vântul care-mi mângâia chipul mișcându-mi părul.

Am făcut un respir adânc închizând ochii și am zâmbit gândindu-mă din nou la evenimentele de ieri. Într-o singură zi se întâmplaseră de toate... Arian reușise în parte să umple golul din interiorul meu, pe care tatăl meu îl lăsase și nimeni, înainte de asta, reușise s-o facă.

E adevărat... Reușisem să mă ridic și luptasem, dar când știi că lângă tine ai o persoană care e dispusă să-și dea viața pentru a o salva pe a ta, totul devenea în mod incredibil mai ușor, pentru ca este minunat să ai certitudinea de a te putea baza pe cineva în orice moment al zilei, fie la șase dimineața sau la două noaptea, și pentru orice.

Era minunat să te pierzi într-o îmbrățișare, dar nu o îmbrățișare oarecare, dar într-o îmbrățișare adevărată. Era minunat să privesc în ochi persoana pe care o iubești și să te pierzi în interiorul acestora, găsind confort și liniște, pace. Era minunat să te pierzi într-un zâmbet și era minunat să-ți simți trupul topindu-se sub atingerea sa, să-ți simți inima accelerând ca și cum ar vrea să explodeze, iar stomacul umplându-se de acei faimoși fluturi.

Am oftat mușcându-mi buza și dându-mi seama că mă îndepărtasem destul și m-am întors ca să mă întorc la Arian. Vântul crescuse, în timp ce norii închiși invadaseră cerul acoperind soarele magnific care puțin mai devreme apăruse și puțina lume care venise, acum pleca. Am început să fug când câteva picături au căzut din cer udându-mi pielea și ignorând durerea pe care pietrele mi-o provocau la picioare, iar când am ajuns la Arian, l-am găsit încă dormind.

Am chicotit apropiindu-mă și m-am aplecat lăsându-i săruturi pe tot chipul până când am ajuns la buze. În acel moment l-am simțit răspunzând la sărut introducându-și limba în gura mea și începând să se joace cu a mea.

Când ne-am desprins, fără suflare, el a deschis ochii privindu-mă zâmbăreț și s-a pus în șezut întinzându-și oasele în timp ce eu îi priveam mușchii încordându-se la orice mișcare a sa. El și-a dat seama și a chicotit când mi-am desprins repede privirea.

-Ce deșteptare frumoasă... Ar trebui să te aduc mai des la mare- a comentat el după puțin rânjind în timp ce se ridica și se dezbrăca.

-Bună dimineața și ție. Da, mulțumesc, am dormit și eu bine- am spus ironică în timp ce îi aruncam un prosop pe care el l-a prins, râzând.

-Bună dimineața, iubire- a șoptit după puțin punându-și mâinile pe șoldurile mele și lăsându-mi un sârut pe buze.

-Bună dimineața și ție- am chicotit încrucișându-mi brațele în jurul gâtului său și punându-mi capul în spațiul dintre gât și umăr, respirându-i parfumul.

M-am trezit din gândurile mele când ploaia a început să cadă mult mai repede, iar eu m-am desprins începând să-mi adun lucrurile împreună cu Arian ca apoi să le bag în geamantan și să mi-l pun pe umeri.

Mi-am luat iubitul de mână și am început să fugim sub ploaie, râzând, în tentativul să nu cădem, dar la urmă am alunecat și am căzut dând fundul de pământ și udându-mă. La acea scenă, Arian a început să râdă, iar eu am răbufnit încrucișându-mi brațele la piept și făcând bot, dar la urmă am pufnit în râs și eu.
Arian s-a aplecat și m-a ridicat de pe jos ținând un braț sub genunchii mei și celălalt la spate. Eu, inițial surprinsă, am tresărit, riscând să cad din nou, dar mi-am înfășurat imediat brațele în jurul gâtului lui Arian. El a chicotit începând din nou să alerge, iar eu am zâmbit sprijinindu-mi capulnde pieptul său după ce i-am lăsat un sărut pe maxilar.
Când am ajuns în fața mașinii sale, deja uzi din cap până în picioare, eu am coborât repede din brațele sale, storcându-mi părul care se lipise de fața mea, ca apoi să-l adun într-un coc dezordonat.
Când Arian a deschis mașina, am intrat repede închizând ușa și m-am înfiorat, clonțănind dinții de frig.
-Ți-e frig, iubire?- a întrebat Arian cu o expresie îngrijorată pe chip în timp ce-mi mângâia chipul ud.
-Puțin- am răspuns, iar el s-a grăbit să pornească mașina, dând drumul la căldura, iar eu i-am zâmbit recunoscătoare. Având încă geamantanul în mână l-am deschis, scoțând un hanorac uscat, care mi-am imaginat că este al iubitului meu din cauza parfumului său minunat.
-Ține- am spus întinzându-i-o, iar el a zâmbit dulce scuturându-și capul în timp ce cu vârful degetelor dădea la o parte o șuviță rebelă de pe chipul meu. -Îmbracă-l tu, iubire- a spus apoi, iar eu m-am încruntat dând ochii peste cap.
-Arian, eu sunt deja mai bine deci, te rog, ia hanoracul ăsta și îmbracă-l- am replicat serioasă, iar el a răbufnit luând hanoracul.
-Dacă voiai să-mi vezi mușchii era de ajuns să-mi spui- a comentat el chicotind, iar eu i-am aruncat o privire urâtă în timp ce el se schimba.
-Vrei să conduc eu?- am întrebat zâmbind plină de speranță, dar când el mi-a aruncat o privire amenințătoare, am răbufnit.
-Nu suntem în America. În Anglia nu poți să conduci până la împlinirea vârstei de optsprezece ani- m-a făcut să observ el, iar eu, la acel răspuns, mi-am dat ochii peste cap.
-Haide... O să vezi că n-o să se întâmple nimic- am spus în tentativul de a-l convinge, dar el m-a mustrat cu privirea, iar eu am zâmbit încuvințând.
-Nu-i nimic... Hai, pornește- am spus chicotind, iar el a zâmbit accelerând.