Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 89

ISABELLA'S POV

M-am trezit simțind o strânsoare în jurul corpului meu și am deschis ochii găsind în fața mea chipul angelic al lui Arian în timp ce dormea.
Am zâmbit la vederea aceea și m-am strâns mai multbla pieptul său respirând parfumul său intens, pe care n-aș recunoscut niciodată cu voce tare că-l ador.
Mi-au revenit în minte amintirile de ieri seară și cu ele a revenit teroarea, dar am înlăturat imediat acea senzație înfășurându-mi brațele în jurul taliei lui Arian, ca pentru a mă asigura că e real.
L-am auzit mormăind ceva în timp ce se mișca ușor și am ridicat puțin capul observând că se trezea, dar nu m-am desprins, prefăcându-mă că dorm.
-Bună dimineața, babe- l-am auzit șoptind, iar apoi buzele sale s-au întâlnit cu ale mele, provocându-mi fiori în tot corpul și accelerându-mi bătăile inimii, în timp ce fluturii reveneau să zboare prin stomacul meu.
Am așteptat câteva secunde în care niciunul dintre noi doi nu s-a mișcat, dar puteam simți privirea lui Arian arzându-mi pielea, iar la urmă am dsschis ochii încet.
Am ridicat încet privirea, întâlnind ochii lui Arian care mă priveau cu o strălucire ciudată în ochi și n-am putut să nu zâmbesc.
-Bună dimineața- am șoptit încet ca și cum mi-ar fi frică să nu rup acel contact care se crease între noi.
-'Neața, babe- a răspuns el cu același ton de voce, iar inima mea a pierdut o bătaie când mi-a făcut cadou unul dintre zâmbetele sale minunate.
-Ai dormit bine?- a întrebat imediat dupaia, fără să se hotărascà să-mi dea drumul.
-Da, tu?- am întrebat răspunzând la întrebare.
-N-am dormit niciodată mai bine- a răspuns el, iar un mic zâmbet a apărut pe buzele mele la auzul acelor cuvinte.
După ce am mai rămas să vorbim pentru puțin, m-am uitat la ceas dându-mi doar acum seama că era târziu, dar am oftat de ușurare când mi-am amintit că era duminică.
-Ce planuri ai pentru azi?- a întrebat Arian ridicându-se încet din pat și întizându-și mușchii, iar eu am rămas fascinată de frumusețea sa, dar m-am trezit imediat elaborând întrebarea sa.
-Cred că-mi voi petrece ziua cu prietenii mei, fiindcă peste puțin se voi întoarce la Miami. Tu?- am răspuns punându-mă în șezut și intinzând brațul spre geantă luând telefonul.
-Eu și Jennifer ne vom petrece ziua împreună- a răspuns și mi s-a părut că aud o ușoară enervare în vocea sa, dar am ignorat acest detaliu deblocând ecranul pentru a-i trimite un mesaj lui Rachelle.

Lui Rachelle:
Hey. Ce ziceți dacă mergem la cinema azi?

Am blocat din nou telefonul ridicându-mă din pat și mergând spre dulap luând niște haine la nimereală.
-Dacă vrei să-ți faci un duș, iau niște haine de-ale lui Thomas sau de-ale fratelui meu- am spus întorcându-mă spre Arian, care a zâmbit arătându-mi dantura sa perfectă ca mai apoi să merg spre hainele lui Thomas.
-Să nu faci prostii- l-am avertizat înainte de a intra în baie, iar la acele cuvinte el a pufnit în râs pentru un motuv mie necunoscut. Am răbufnit închizând ușa cu cheia și începând să mă dezbrac. Am intrat sub jetul de apă caldă și după ce mi-am făcut un duș relaxant am ieșit ștergându-mă ca mai apoi să mă îmbrac. M-am îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un hanorac. Era o asortare ciudată, dar mie îmi plăcea și erak comodă. M-am încălțat cu o pereche de Converse negre și m-am pieptenat. M-am machiat ca de obicei și am ieșit din baie observând că Arian nu era în cameră. Am început să mă îngrijorez, dar când am auzit apa curgând în baia lui Thomas m-am relaxat și am mers spre pat începând să-l aranjez.
Am luat telefonul observând că Rachelle îmi răspunsese și am deblocat ecranul intrând să văd mesajul:

De la Rachelle:
Pentru mine e perfect, dar înainte trebuie să ceri acordul directoarei. Ne vedem prin preajmă

Am răbufnit constatând că avea dreptate, așa că am pus telefonul la loc în geantă hotărând că aș fi trecut în biroul directoarei mai târziu.
În timp ce-l așteptam pe Arian, am luat laptop-ul lui Jake, băgându-l în priză și pornindu-l. M-am așezat pe pat intrând pe pagina mea de Facebook și incepând să mă uit la poze, oprindu-mă la una. Poza îl arăta pe David în compania unei fete șatene și se pupau.
Am observat că el era cu adevărat fericit, iar la acea vedere am zâmbit instinctiv. Poate că încă nu-l iertasem pentru că mă făcuse să sufăr și mă înșelase, dar eram fericită pentru faptul că găsise fata potrivită pentru el și speram că nu o va dezamăgi cum făcuse cu mine.
La urma urmei, îmi era dor de David și de lungile moastre discuții: mă consolase de multe ori când eram tristă și nu puteam uita toate momentele frumoase pe care le petrecusem cu el, dar îmi dădusem seama că relația noastrà n-ar fi putut funcționa niciodată. Nu eram destul pentru a fi iubiți și ar fi fost mai bine dacă am fi rămas doar simpli prieteni. El nu mă iubea și nici eu: simțeam doar o iubire care se simte pentu un prieten.
Am auzit ușa băii deschizându-se și Arian a ieșit doar cu boxerii pe el.
-Dar tu nu te îmbraci niciodată?- am întrebat închizând repede pagina de Facebook și stingând laptop-ul.
-Nu-mi spune că nu-ți place ceea ce vezi- a replicat el cu un rânjet enervant pe chip, iar eu am dat ochii peste cap stăpânind râsul.
-Nu am spus niciodată asta- am spus ridicându-mă din pat și lăsând laptop-ul pe pat ca apoi să-mi mut privirea sper Arian care se apropia încet de mine. Când a ajuns la puțini centimetri de corpul meu am înapoiat, iar la fiecare pas de-al meu în spate, Arian făcea unul în față, până când m-am aflat blocată între peretele rece și trupul său fierbinte.
El și-a pus mâinile pe o parte și de alta a capului meu și a zâmbit apropiindu-se ca apoi să făcă buzele noastre să se întâlnească, dar nu era un sărut pasional. Era un sărut dulce care mi-a umplut corpul de fiori, scurt-circuitându-mi creierul. Inima părea să-mi poată ieși din piept în orice moment, iar fluturii redeveniseră libere în stomacul meu.
Mi-am pus brațele în jurul gâtului său strângându-l spre mine pentru a avea mai mult contact fizic, iar el și-a pus mâinile pe șoldurile mele în timp ce eu dadeam accesul limbii sale care a început să se fugărească cu a mea.
După diferite minute ne-am desprins și am făcut ca privirile noastre să se întâlnească provocându-mi alți fiori.
-N-ar fi trebuit să cad din nou în capcană- am șoptit încet din frica de a întrerupe acel contact fare se crease între noi în timp ce buzele noastre aproape se atingeau, iar trupurile noastre se înlănțuiau pe perfect.
-Poate că nici eu, dar e deja prea târziu și nu o voi regreta niciodată- a spus el cunvoce răgușită, iar eu la auzul acelor cuvinte am zâmbit ușor ca mai apoi să fac buzele noastre să se întâlnească.
Ce mi se întâmpla? De ce Arian îmi făcea acest efect? Mult mi-aș fi dorit să știu.